Năsturaș îl chema, chiar dacă toată lumea îi zicea Mițu. Astăzi mi-a murit hamsterul, de fapt era al mamei mele, dar am legat și eu o prietenie însoțită de sentimente cu el. Spre deosebire de mama mea, care plângea cu lacrimi de crocodil, eu, la fel cum am reacționat la fiecare deces în familie, am stat și am privit lung, ca un nou născut care n-a știut niciodată să vorbească. Mă uităm îngrozit la leșul rigid, care era odată greu de stăpânit, plin de energie.. Mi-am luat inima-n dinți și i-am dat o ultima mângâiere. Am fost curajos pot spune, având în Continuă să citești →