de Ioan VIŞTEA

1.

Totul începuse într-o zi obişnuită de iarnă. Ninsese mult, fără întrerupere o săptămână întreagă şi în urma ninsorii casele şi copacii păreau îngropate sub o imensă căciulă. Apoi, un soare blând, căzut la pace cu gerul, îi luă locul făcând din ea o zi numai bună de săniuş, ca de fiecare dată când se aduna destulă zăpadă pe dealul ce mărginea Continuă să citești →