Am găsit un trifoi cu 4 foi, o să am noroc? Sigur o să am, eu așa am auzit! Ce bine era să fii copil… Copil fiind eram mereu visător, doar un visător, dar am crescut, cineva trebuia să o faca și pe asta, nu? Și acum mă întreb, ce este norocul? Este o forță ce te binecuvântează să îți meargă bine pe orice plan decizi să întreprinzi o activitate? Oare? Prostii, prostii, norocul e nimic, norocul ți-l faci tu. Aud persoane spunând, în momentul în care reușesc să-și îndeplinească un scop, o dorință, cum că au avut noroc. Minciuni…
Norocul nu există, după cum spunea și Alexander Graham Bell: „Before anything else, preparation is key to success”… Și sunt întru totul de acord cu afirmația lui Graham pentru că, într-adevăr, în urma unei munci pe măsură apar și rezultatele mult dorite, și chiar dacă rezultatele nu sunt pe măsură, experiența și pregătirea practicată pentru a-ți atinge obiectivul se acumulează, iar pe viitor atingerea unui scop va deveni un fleac. Iată un pic de înțelepciune…
Ce crezi că realizezi în momentul în care îți pui „destinul” in baza norocului, desigur și treaba cu „destinul” este un subiect discutabil, pentru că nimeni nu îți scrie viitorul și nimic nu se bazează pe noroc sau ghinion, ci doar pe acțiunile realizate de tine, acțiuni ce pot avea consecințe bune sau rele. Nu sunt trecut prin viață,cum se spune, nu am experiența unui adult, încă sunt doar un „puști”, dar am trecut și eu printr-o experiență a cărei consecință a fost rea, iar analizând situația am realizat că lucrurile puteau să decurgă altfel, dacă alegeam o altă rezolvare. Întotdeauna ai opțiunea de a alege, nimic nu îți este impus, nimic nu trebuie realizat intr-un anumit fel, în ciuda repercursiunilor, întotdeauna ai de unde să alegi. Tu îți alegi job-ul, soția, mașina, casa, facultatea etc.
Astfel că norocul, nu e noroc, e doar muncă, muncă și iar muncă. Mobilizator, nu-i așa? E ca și în cazul unui profesor cu renume, acesta nu ajunge profesor cu renume pentru că are noroc, sau la o scoala bună pentru că a avut noroc să fie repartizat acolo, ci ajunge renumit într-o instituție de învațământ de calitate în urma muncii sale pentru a se face remarcat și de a deveni cât mai bun în ceea ce face. Mă gândeam să-mi caut un trifoi cu 4 foi într-una din zile și să-l port cu mine, oare voi avea noroc? Poate o să-l iau la bac, o să învat ceva pe acolo și cu siguranță voi avea noroc să-mi „pice” ceea ce stiu, doar am norocul la subraț. Cine știe, voi aplica la o facultate cu renume și n-o să mai învăț, doar o saă am norocul în pântece și sigur voi fi acceptat.
Vise, doar vise, poate privesc eu lucrurile prea obiectiv, dar încerc să fiu cât mai realist, iar „chestia cu norocul’’ nu prea se încadrează în normele veridicității, dar vorba aia „vom trăi și vom vedea”, cine știe, poate dă norocul peste mine pe zebră și o să mă trezesc președinte al Statelor Unite ale Americii, gata schimbat și la culoare…
TIBERIU NIȚĂ este elev în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…