de Cătălina Cristache

… este unul dintre volumele de povestiri ale scriitoarei canadiene Alice Munro, câștigătoare a premiului Nobel pentru literatură în 2013. Publicat în 2001, volumul prezintă povești din viețile unor femei aparent fragile, șterse, într-un stil narativ clar și ambiguu în același timp. Asemenea picturilor impresioniste, poveștile sunt vii și nuanțate, lasă loc imaginației, iar personajele trezesc empatie și interes. În povestirea care dă titlul volumului, Johanna este femeia lipsită de farmec, fata bătrână și naivă de care două adolescente își bat joc cu cruzime, dar care, fără voia ei, reușește să fie fericită și să se răzbune, tot involuntar și fără chiar să afle vreodată.
În Podul plutitor, Jinny, bolnavă incurabil, își descoperă feminitatea într-un moment neașteptat. Alfrida este femeia puternică, femeia model, excentrica familiei, care, în timp, își dezvăluie slăbiciunea, fragilitatea și compromisurile pe care le-a făcut de fapt tot timpul. Consolarea prezintă femeia din umbră, cea care se analizează după dispariția soțului ei și pentru care umbrele trecutului se dovedesc a fi vii și dureroase. Personajele principale sunt puse în evidență prin prisma unor femei la fel de șterse, complexate, imperfecte, care ajung ele însele în prim plan; în Urzicile, personajul principal este o femeie care și-a părăsit familia și care e judecată în tăcere de prietena ei, care la rându-i se confruntă cu probleme. Atmosfera este aproape mereu încordată, nesigură, contrastând cu precizia descrierilor naturii sau a ambientului. Toate aceste femei se descoperă sau se redescoperă, într-un cadru bine definit, iar cititorul rămâne cu dorința de a analiza în continuare sentimentele și acțiunile acestora și de a căuta un sens diferit, o urmare, o justificare pentru deznodămintele autoarei.
Alice Munro schițează cu subtilitate povești ce par banale, dar care respiră mult timp dincolo de paginile cărții.