Identitatea personală, reală, cea care se formează în timp, în perioadele vieții noastre, supusă unui traseu sinuos, este un cumul de elemente ce depinde de comportamentul nostru de care nu suntem, probabil, întotdeauna conștienți, dar și de imaginea pe care dorim să ne-o creăm despre noi înșine, de stima de sine și de individualitate. Este modelabilă de mediu, de trăiri, de evenimente care și-au pus amprenta asupra noastră, este construită de amintiri, de speranțe și frici, de lucrurile la care ne întoarcem atunci când suntem singuri și avem nevoie să ne adunăm fragmentele cu un fir care ne împiedică să ne rătăcim.
Identitate
Termenul de identitate este adesea folosit pentru a arăta unicitatea unui individ, acel ceva care ne diferențiază de ceilalți, dar pe care probabil nici măcar noi înșine nu îl putem distinge. Această unicitate este totuși influențată de societatea care-l înconjoară, de educația primită și nu în ultimul rând de caracter, fiind supusă, în mod permanent, unei transformări mai mult sau mai puțin pregnante… sau ceea ce percepem noi ca transformare este doar o revenire la sine.
Deseori oamenii vor să se prezinte celorlalți altcumva decât sunt în realitate, pentru a impresiona sau pentru a influența părerile celorlalți despre persoana lor. Mediul virtual este deseori un loc unde acest lucru se întâmplă. Ei se pot prezenta în lumea virtual în mod total diferit decât în realitate sau, dimpotrivă, identitatea virtuală ne deconspiră cine este cu adevărat acea persoană, pentru că limbajul tehnologiei, chiar dacă este comun tuturor și poate duce la o oarecare unificare, permite fiecăruia să vorbească în mod personal, ajutându-ne astfel să descoperim printre rânduri realitatea. Oamenii poartă măști poate mai mult ca niciodată, fac parte din modul lor de viață, o fac inconștient și li se pare firesc să o facă. În multe culturi, măștile au rol ritualic, se asociază unor mituri și idei din sfera iluziilor, a straturilor aparențelor și, până la urmă, reprezintă forme de manifestare ale esenței. Măștile aduc odată cu ele revelația.
Se ajunge, astfel, la un paradox pe care mulți nu și-l doresc: în loc să o ascundă, identitatea virtuală o potențează pe cea reală. Astfel, lumea virtual poate deveni o adevărată oglindă a vieții reale, o posibilitate de a învăța roluri sociale, de a comunica într-un cadru în care ne putem implica după dorință. Virtualul, ca și în optică, este o imagine reflectată.
ERICA OPREA a învățat la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, e studentă la UNAP – București și are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…