Proiectivitate

Câteodată mă aflu în faţa
unui obiect pe care îl caut
şi nu-l văd
ştiu că se găseşte acolo…
periuţa mea de dinţi de pildă
pe policioara din faţa oglinzii….

ştiu că se găseşte acolo
pentru că imaginea ei îmi stăruie-n minte…

abia după un efort de voinţă
pe policioara albă din baie
apar treptat contururile
obiectului căutat proiectat
de mintea mea obsedată
de tine…

aşa şi cu fiinţa ta câteodată…
ştiu că eşti aici în camera asta
dar nu te găsesc decât pe ecranul
minţii mele obsedate obsedate de tine
obosite de tine…. care nu te mai poate
proiecta pe cearceaful alb
din camera albă ca un
salon de spital…

stăm faţă în faţă
tu în mintea mea
eu în mintea ta
care nu ne mai pot proiecta
ca în trecut
unul în braţele altuia….

 

Raportul de gardă

În fiecare seară o sun la Craiova pe sora mea
pentru a-i prezenta raportul de seară:
– tensiunea 18 cu 9
– cam mare
– îi dau o jumătate de prestarium
– şi poate o spirilactonă mâine dacă este nevoie
– zice că nu mai ia nici o pastilă,că o omorâm cu atâtea…
– poate o doreta o mai amelioreză…
– să nu mai audă, toată ziua următoare parcă e beată,
îi vâjâie capul şi nu poate să meargă
– de mâncat a mâncat bine dar nu a scos-o afară…
– apropo acolo cum este vremea, la noi plouă şi este urât
– şi la noi bântuie gripa şi cerul este mereu plin de ciori,

Mama se închină mereu… aprinde candela… îl visează pe tata şi pe
mama mare. Când frumos când urât. Ne roagă să dăm de pomană.
Fata din casă a băut vinul de împărtăşanie şi zice să s-a
contaminat cu a1 nh1 sau cam aşa ceva. N-are două, concluzionează
hotărât mama. Cerul este plin de ciori răvăşind areul. Croncăniturile lor
se aud prin telefon până, hăt la Craiova. Oana se sperie. Mâine ia trenul şi vine să vadă de mama. De la mine nu a înţeles mai nimic.
Nu sunt bun de nimic îmi reproşez privind înspăimântat
forfoteala din cer. Închid telefonul….! Raportul s-a încheiat….!!!!!