singurătăți

nu trăiește decât ceea ce se poate descrie.

fragmente de cântece. fragmente de cărți, de poezie.

încheieturi atinse cu mâna, imagini scăpate, pierdute-n priviri.

viața într-o cameră scundă și albă, deasupra tuturor oamenilor, casa din cer.

probele de viață din rafturi, cărțile celor ce au riscat să trăiască înaintea descrierii.

probe de sânge, probe de foc, greu de trecut.

tu poți povesti și reda numai ceea ce vezi dar nimic despre sânge, despre orbire, despre viață sau despre moartea ei.

tot tu acum zidit în celula de aur spui imaginea ta de acum o mie de ani.

tu acum nu trăiești decât pentru cel ce te poate descrie sau povesti

despre cel ce îți poate păstra privirea cu irisul tău nesfârșit, irisul tău, privitorul cel mut sau tăcut al morții dormitând în celule…

aceasta este povestea parcurgerii celor douăzeci de mii de leghe

pe sub sângele tău nemuritor!

GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…