DOUĂ PUPILE ÎN ACELAȘI OCHI – Când trăia, mama făcea atât de mult parte din zugrăveala pereților, din lemnul mesei de bucătărie și din tabloul cu porumbei de pe hol, din ușa pe care mi-o deschidea și pe care o închidea în urma mea încât practic pe ea nici nu o mai vedeam. Ea lua forma și culoarea oricărui obiect pe lângă care trecea, era casa însăși în ansamblul ei și din cauza asta nu o mai observam și nu o mai distingeam. Acum, când nu mai este, e invers. Acum toate obiectele din casă iau forma mamei mele și toată casa are chipul ei. Oriunde mă mișc și oriunde privesc, dau peste ea. Totul are forma și ochii ei dar dintre toate obiectele, cel mai mult și mai intens ia chipul mamei ușa pe care mi-o deschidea cu minute bune înainte ca eu să ajung pentru că îmi recunoștea, cu câteva etaje înainte, pașii urcând pe scări!

112 DE ZIUA COPILULUI – De ziua copilului am întotdeauna o problemă gravă. Mă refer la prietenii mei. Mișko, cel mai mare dintre ei, are treisprezece ani și e șeful nostru. Dumi e încă la cercul de gimnastică, umblă tot cu ochelarii ăia șmecheri pe nas și se dă la fetele dintr-a șasea. Mi se pare că acum e gagiul Nicoletei, aia cu blugi din Italia. Pinu, cel mai mic, a împlinit săptămâna trecută zece ani și are pistol cu apă cu piston. Costi, de doisprezece ani, și-a făcut plasă de fluturi dintr-un ciorap de-ai maică-si și fuge de nebun după tot ce zboară ca să își facă insectar. Eu am împlinit 57 de ani. Cum să mai alerg oare cu ei în puța goală, indieni pe marginea râului, fără să zbârnâie telefoanele la 112 și la Protecția Copilului?

DISCURS MINOR DESPRE UN EPISOD MAJOR – Depresie este atunci când încalți pantofi cu două numere mai mici decât porți în mod normal și un tricou de cauciuc care te sufocă; când te trezești dimineața leoarcă pentru că pijamaua plânge singură pe tine ca și ochii domnului Boca și când, în general, iți vine ție însuți să plângi din nimic toată ziua. Când simți că ai devenit un bocitor profesionist și când orice mașină care trece în viteză pe lângă tine devine o ispită, se numește că ai un episod major. Pentru a nu deveni letal, fă-ți repede rost de prezența unei femei agreabile și disponibile care, prin toate prostiile pe care le spune și le face, să îți dea și să îți întrețină senzația de normalitate.

PEPENI ȘI RISC CALCULAT – Mă văd obligat să fac aici o mărturisire care mă plasează foarte corect în zodia de care aparțin: mie îmi plac femeile mai plinuțe! Sunt Taur. Sunt de pământ și de carne. Adică mie să NU îmi dai femei de pe Fashion TV sau anorectice din alea care prezintă colecțiile de vară ale nu știu cărui homosexual italian. Nu că aș avea ceva cu homosexualii, ei sunt printre puținii oameni care știu să aprecieze valoarea unei clisme de calitate, dar mie să îmi dai femei care au carne pe ele. Si care au cur. Adică buci rotunjite ca pepenii între care, mai ales dacă au abonament la sală, când ai de gând să pui ceva, să fii conștient că o faci pe riscul tău.

SIMPLU: DRAGOSTE! – De obicei merg cu o femeie de mână ca şi cum aş duce o sacoșă sau un geamantan. Dusă în felul acesta, femeia nu e nici grea nici ușoară! Mersul de mână cu femeia iubită prin oraș este foarte avantajos la traversări, pentru că te poți trage unul pe altul înapoi dacă nu ai văzut mașina la timp. Și apoi te hlizești împreună cu ea că era sa te calce mașina.

MANAGEMENTUL IMAGINAȚIEI – Imaginația unui bărbat, atunci când există, se compune în general din fapte încadrate de codul penal între cinci și cincisprezece ani. Există și cazuri de bărbați pasibili doar de muncă în folosul comunității sau amenzi contravenționale, dar acestea sunt rare. De aceea, pentru a scăpa de pușcărie, când se întâlnesc, bărbații vorbesc doar despre femei sau despre fotbal. Sau în numele altora. Nu că eu aş fi mai cu moț, dar procedez puțin diferit.

RÂSU / PLÂNSU – Uneori plâng din nimic. Privesc cerul senin în amiezile fierbinți de vară trântit pe vreo plajă şi îmi vine să plâng iar apoi îmi vine să râd. Dar nici nu râd, nici nu plâng, stau doar așa şi mă uit. Însă în sufletul meu senzațiile se dezvoltă şi se derulează exact de parcă prin ochi mi-ar curge lacrimi iar buzele mele ar zâmbi.

SOFTUL DIVIN – Că ești sau nu vinovat, există două personaje de care, orice ai face și oriunde te-ai duce, nu scapi nicăieri: Dumnezeu și Maica Precista! Ei bine, ăștia doi, de acolo din spațiu, îți interceptează toate convorbirile și te înregistrează fără mandat cu un soft incomparabil mai sofisticat decât toate programele de supraveghere americane. Din când în când, Patriarhia, Nostradamus și Mama Omida publică stenograme, pe surse.

SFÂRȘITUL LUMII – Cel mai de necrezut şi cel mai de speriat lucru care mi se întâmplă atunci când mă îndrăgostesc este frica de sfârșitul lumii. Femeia pe care o iubesc se transformă într-o vietate iremediabil singulară, nedescrisă de niciun tratat de antropologie, zoologie sau patristică. Ea nu seamănă cu nimic altceva de dinaintea ei şi cu nimic de după ea. Brațele ei, surâsul ei, ochii ei, atingerea ei, degetele ei, totul devine altceva. Din organe de simț sau de locomoție, devin obiecte de cult. Ea însăşi devine un cult căruia îi devin un adept fanatic. Dar spre deosebire de alte religii, pentru a supraviețui, eu trebuie să fiu şi să rămân singurul adept şi singurul practicant al acestui cult. Oricine altcineva care ar vrea să o atingă, să îi arunce ocheade cu sub-înțelesuri, să îi facă avansuri sau să se gândească la ea altfel decât ca la o icoană, devine pentru mine o amenințare imediată cu erezia și extincția. O amenințare reală cu sfârșitul lumii! Pentru că femeia aceasta este însăși lumea, în totalitatea ei. De aceea, pentru mine, zilnic, sfârșitul lumii este o chestiune reală, practică, o apocalipsă la îndemână, repetabilă, pe care o trăiesc în avans chiar şi la cele mai mici bănuieli sau îndoieli.
Însă lucrurile acestea despre mine nu le știe nimeni. Mi-e atât de frică! Mi-e îngrozitor de frică de sfârșitul lumii!

LA CIȘMEA – O, da, femeile se înnebunesc după atenția unui bărbat. Se răcoresc în ea ca şi vrăbiile vara în apa unei cișmele. Au o nevoie niciodată stinsă de a fi ascultate cu atenție şi de a fi înțelese. Mai ales dacă bărbatul acela pare un tip inteligent, poartă pantofi noi de piele şi are unghiile tăiate corect. Pentru că ele au suferit foarte mult în viață! Da, da…

O NENOROCIRE – Românul s-a născut poet. O nenorocire istorică. Era infinit mai bine dacă se năștea cititor!

CURBE PERICULOASE – Există în viață momente în care destinul se curbează şi, în loc să meargă înainte, o face brusc la dreapta. Sau la stânga. Şi te trezești dintr-o dată într-o altă viaţă, total diferită de cea pe care ai anticipat-o până în secunda aceea.

TRUSA MICULUI DESFRÂNAT – Studiez desfrâul cu glacialitate şi mă dedau lui numai dacă am sentimentul că sunt obiectul unui experiment important, în urma căruia pot face observații folositoare pentru toată lumea. De aceea, pe lângă alte instrumente specifice folosite în/între trupuri, consider că din Trusa Micului Desfrânat nu trebuie să lipsească niciodată un carnețel de notițe si un creion bine ascuțit.

PANTA RHEI – Dintotdeauna am considerat câinii mai periculoși decât femeile. Din ziua când o jigodie cât o vacă a rămas cu o parte din buca mea în colți, pentru mine câinii au devenit niște animale feroce la fel de periculoase ca diavolii tasmanieni. Animale care trebuie, pe bună dreptate, introduse în marochinărie și puse în vânzare sub formă de mânuși, barete, tălpi, curele, gulere, etc… Dar, la fel cum a observat la vremea lui și maestrul Heraclit când a căzut în râu și s-a lovit cu bucile de pietre, totul curge. Panta rhei. Lucrurile curg, nimic nu rămâne la fel. Ceea ce azi e o certitudine mâine devine o glumă sau o bătaie de joc. Cine astăzi îți jură credință veșnică, săptămâna viitoare îți trage una în cap cu un ciomag cât toate zilele și te lasă lat pentru tot restul vieții. După cum se observă, sunt încă lat! Nu credeam, dar, din poziția asta, am ajuns să iubesc câinii!

DESPRE POEZIE – M-a întrebat odată cineva, o persoană de altfel întrutotul onorabilă și cu cel mai serios aer din lume, în timp ce stăteam la o masă pe malul mării, de unde îmi vine mie inspirația să scriu poezii. Era să mă bufnească râsul. Zic, doamnă, poezia nu se scrie, poezia se culege. S-a uitat la mine să vadă dacă cumva îmi băteam joc de ea sau nu. Se culege din aer, zic, așa cum culegi roșiile sau ardeii, prunele sau merele de pe tulpinile lor. Poezia crește în aerul din jurul ființelor, rotundă și transparentă, ușoară și plutitoare ca baloanele de săpun. Aerul e plin de poezie, zic! Și ca să îi demonstrez, tocmai am prins una care se întâmpla să treacă nepăsătoare pe deasupra mării și, ținând-o în palmă, i-am arătat-o. A făcut ochii mari și zice: Da, măi, ai dreptate!

ANIMAL PLANET – Pentru ca să se culce cu tine, femeia trebuie să aibă senzația că o meriți. Și ca să o meriți, trebuie să produci dovezi palpabile. Ca pe Animal Planet: vii cu paiul în gură, îți înfoi coada să vadă ea ce coadă albastră ai tu și începi să dansezi. Când la stânga, când la dreapta. Dacă ea consideră că ai o coadă suficient de albastră și faci pașii corecți, e de bine: o ridică și ea pe a ei ca să îți indice unde trebuie să depui ce ai tu de depus. Dacă nu faci pașii corecți, rămâi nefolosit. Trebuie însă să mimezi și puțină inteligență. Asta e necesară pentru ca ea să își păstreze stima de sine intactă și să fie convinsă că, culcându-se cu tine, devine adică o consumatoare de testosteron de cea mai bună calitate. Ca și la droguri: scursurile trag din pungă aurolac, aristocrația își injectează în venă heroina pură. În felul acesta inteligența ta o confirmă pe ea ca femeie iar felul în care ea dă din fund te confirmă pe tine ca bărbat. Echitabil.

TREABA CU CARTEA – Ca să scrii o carte, mai întâi trebuie să fi pățit ceva!

BIROUL DE CONFESIUNI – Dacă ești criminal în serie sau ai gaze la stomac, dacă îți înșeli soțul, soția sau te masturbezi prea des, dacă te simți vinovat față de doamna educatoare că din tine nu a ieșit decât un anonim care distribuie postările altora pe Facebook ei, bine, bucură-te! S-a deschis BIROUL DE CONFESIUNI. Aici poți să spui tot, după cum îți vine la gură! Tot ce e mai rău în tine!Din partea Biroului se asigură simpatie, solidaritate, confidențialitate și, la cerere, mântuire parțială sau, în cazuri întemeiate, totală. Se primesc relatări despre secrete, măgării și rușini insuportabile. Cu cât mai dezgustătoare, cu atât mai apreciate! Shoot here!

CUM STAU EU LA COADĂ – Nu suport să moară cineva lângă mine. Odată, când eram la liceu, a murit un tip din fața mea la o coadă la bilete în Gara de Nord. Nu știu ce a pățit, s-a albit şi s-a întins dintr-o dată pe ciment, nemișcat. Și aşa a rămas. Am pierdut trenul din cauza lui şi de atunci, de fiecare dată când trebuie să stau la o coadă, mai întâi mă uit bine la cel din fața mea. Prefer să mai aștept până apare o persoană tânără, sănătoasă, decât să mă așez la rând după cineva care îmi pare palid, hepatic, anorectic sau cu predispoziții spre sinucidere nevrotică.

O CONFUZIE CARE POATE FI FISCALIZATĂ – Oamenii fac o confuzie copilărească din care cauză pierd un bun prilej pentru chermeză: confundă ziua de naștere cu ziua de expulzare. Momentul în care celula cu codiță de la tata dă buzna în celula grasă de la mama este de fapt ziua ta de nașterea. Momentul din maternitate când mama te scoate pentru că vrea să vadă cum arăți și cu cine semeni, e ziua de Welcome home! Ce vreau să spun e că, în felul acesta, prin sărbătorirea de două ori pe an a venirii tale pe lume, bugetul de stat s-ar consolida semnificativ ținând cont de taxele și accizele încasate anual în plus pe bere și șampanie!

MUSCA DE MAROC – Am observat că în Maroc muștele sunt foarte mofturoase, foarte specializate pe anumite tipuri de alimentație şi, mai ales, foarte loiale. Dacă te îndrăgește o muscă dintr-o măcelărie din Casablanca, ea se atașează de tine și te urmează apoi peste tot, credincioasă și cuminte, la doi trei centimetri în lateral de nasul tău. Pe trotuar, pe plajă, prin magazine, etc. Te oprești tu, se oprește și ea. O pornești tu, o pornește și ea. Știu că poate părea greu de crezut dar adevărul este că aici în Maroc, ca european, poți avea musca ta personalizată care să te însoțească peste tot la fel ca orice alt animal de companie de talie mare.

O SANCȚIUNE SEVERĂ – Există, din păcate, în lumea asta femei atât de frumoase încât simpla lor apariție are un efect ginecocid. Altfel spus, unde apare o femeie ca asta, celelalte femei din jurul ei dispar brusc. În locul lor lumea rămâne populată de această femeie unică iar tu rămâi cu ea în minte, vrăjit, săptămâni sau luni de zile ca într-o pușcărie în care singurul vizitator care îţi este permis este această femeie. O sancțiune severă, cu executare, asta este o femeie frumoasă. O sancțiune pe care o primești fără să fi făcut de fapt nimic rău sau nepermis. Sigur că este nedrept.

BĂRBATUL FANTAST – În mine locuiește un bărbat fantast care iese din când în când la suprafață ca o erupție pe piele, și care știe și poate să facă absolut tot ce vrea din mine. Este un om de știință de excepție obsedat de exactitate și un artist preocupat intens de frumos în formele lui maximale. Acest bărbat dement din mine nu se teme de nimic. De absolut nimic!
Este bărbatul care pentru femeia și copiii lui poate lupta, fura, minți, sacrifica sau omorî pe oricine.

ÎN FREZĂ – Am citit la vreme toate cărţile de aventuri ale copilăriei; am văzut suficiente filme pornografice ca să nu mă mai ia nimic pe nepregătite; la școală am învățat cu uşurinţă formulele trigonometrice care, deoarece semănau cu pictogramele hitite, mi s-au părut plastice şi decorative; ca să impresionez fetele, am citit cărţi din alea groase de care fuge toată lumea: Fraţii Karamazov, Finnegan’s Wake, Critica rațiunii pure, Război și Pace; îmi amintesc fosilele specifice care delimitează erele geologice precum şi denumirea tuturor celor 206 oase din corpul omenesc. Pot oricând să reproduc formulele complicate ale fenolilor şi alcoolilor şi ştiu capitalele tuturor statelor lumii. Mi se pare că sunt un tip informat. Şi că am învăţat destul de multe despre mine şi despre lume. Lumea asta, pe care punem mâna zi de zi. Aiurea!
O iau mereu în freză!

O INCERTITUDINE – Nu știu dacă mai sunt tânăr și nu știu dacă sunt bătrân. Timpul din spatele meu e un amestec de filme de celuloid developate prost, șterse, voalate. Timpul de dinaintea mea nu există altfel decât sub forma unei dorințe. Timpul e însăși dorința mea de a face ceva. Dorința îi dă curgere şi îl coagulează în secvențe de întâmplări posibile în mintea mea de copil, de bărbat, de mascul.

AFRICA – Deși seamănă cu lumea noastră, e doar o iluzie optică. Africa, în speță Marocul, începând cu culoarea solului și terminând cu eleganța cerșetorilor, e o alta lume.
Un alt timp. Dacă mergi în Africa, ia-ti cu tine un creier de rezerva. GOL!

FEMEI DE 45+ ANI – Am văzut-o cu ochii mei: există femei de peste patruzeci şi cinci de ani atât de bine păstrate încât, cu o mișcare sau două din fund, îi bagă pe negustorii de viagra în insolvență. Femei care, odată pornite, pot ruina o întreagă industrie farmaceutică.
Sau o pot face să înflorească. Depinde cum stai cu inima.

CEL MAI BUN – Ca să fii rău trebuie să consumi mult mai multă energie decât trebuie să consumi atunci când ești bun. Răutatea îţi cere mereu încordare şi alertă, pe când pentru bunătate nu ai nevoie decât de relaxare şi firesc. De aceea, eu fiind un tip leneș, aproape puturos, prefer să fiu bun. Sunt un bărbat bun, zău! Sunt un bărbat tare bun, ce mai. De fapt sunt cel mai bun bărbat!

VÂRSTA – Sincer, nu știu ce vârstă am. Ieri după amiază eram adolescent.
Alaltăieri dimineața, cu numai câteva ore înainte, eram elev în clasa a II-a C și luam ghiozdane în cap de la cei din a II-B. Dar și eu le dădeam, mamă mamă! Aseară aveam 30 de ani și m-am culcat într-o parte pe canapeaua din sufragerie. Dimineața, când m-am trezit și m-am uitat în oglinda din baie, aveam cincizeci și ceva de ani și a trebuit să arunc în găleată pieptenul meu favorit pentru că pe cap nu mai aveam nimic de pieptănat.

FAST FORWARD – Când ai invitat o femeie căsătorită în oraș și stai deja cu ea la masă, sfatul meu este să îi atingi discret, ca din întâmplare, degetele mâinilor, (pe care ea le ţine întotdeauna pe masă lângă solniță sau scrumieră) cu degetele tale. Este cel mai subtil și eficace intensificator de confesiune. După ce simte atingerea ta, ea se ambalează brusc şi vezi cu ochiul liber cum se naște şi crește în ea dorința de a-ţi sări în brațe şi de a se cuibări acolo la adăpost de toţi șefii libidinoși pe care trebuie să îi suporte zi de zi, de soțul ăla bețiv şi impotent care nu se mai uită la ea decât cu curul, să îți spună despre cât o enervează pupăza aia proastă și lipsită de gust de la financiar care şi-o pune cu ăla de la aprovizionare, și despre cât de rău îi pare că e ilegal să o împuște pe curva de secretară. Și mai ales, după primul pahar de vin dulce, pentru a-şi putea mesteca şi a se îmbăta pe îndelete cu visele ei de călătorie într-un Audi sau Mercedes alb, decapotat, alături de un prinț miliardar, (pe care știe ea cum să îl joace pe degete) pe Șoselele Iubirii Nesfârșite. For ever after!

CONSTANTIN CIUCĂ este poet, prozator și fost profesor de Carabella…