Până acum sufeream că ne pleacă din ţară, copiii. Mai nou, ne mor în ţară, atât de fragezi, copiii. Cum să-ţi mai doreşti să dai viaţă, să înveţi, să-ţi îngrijeşti părinţii, tu, om normal, în acest loc?!

Craiovenii sunt… aerieni! Iertată să-mi fie remarca născută poate dintr-o concluzie în grabă! Dar ce altceva pot să cred, când constat că habar n-au să îl îndrume pe călătorul străin de urbea lor?

Am reușit, mai degrabă călăuzită de fler, să găsesc de pildă, un loc unde să putem mânca decent, eu și grupul de olimpici, la orele înserării. Trimiși de la Ana la Caiafa, în locuri care nu aveau nimic în comun cu ceea ce indicasem a dori, am bătut orașul la pas, obosiți şi înfometaţi. Mai tineri sau mai vârstnici, păreau a fi supuși unui greu supliciu, dând dovadă de maxim efort pentru a-şi aminti dacă orașul are prin centru, măcar vreo pizzerie.

Mi-am zis că-i o întâmplare nefericită, ghinionul de a nu fi dat peste aceia care mai ies prin restaurante, pizerii, shaormerii, etc….. Ei, aș! A doua zi, faza se repetă, de această dată fiind obligați a ne învârti în cerc, pe o ploaie nesuferită, în căutarea Muzeului Olteniei… Nu, nici asta nu știau, motiv să traversăm de vreo trei ori aceeași stradă, pe la aceeași trecere de pietoni, până când începusem să-i corectăm noi, în legătură cu așezarea obiectivelor în decor.

M-a cuprins furia de-a binelea însă, atunci când taximetristul căruia îi cerusem să ne ducă la cinematograf în mall, ne-a abandonat la mall-ul din marginea oraşului, unul fără… cinema, acesta aflându-se, după cum destul de greu am aflat, în celălalt capăt al Craiovei.

Resemnaţi şi încercând să ne descurcăm cu ce avem, am mai comis-o o dată, rugând o tânără simpatică ce avea în grijă nişte maşinuţe pentru distracţia celor micuţi, să ne spună dacă există în spaţiul respectiv vreo posibilitate ca adolescenţii noştri să găsească vreun loc de amuzament, de jocuri ori relaxare, orice, potrivit vârstei lor. A negat cu o convingere fermă.

Inutil să spun că a fost nevoie doar de un pas până la scara rulantă, la capătul căreia se afla un spaţiu generos, cu air hockey, cu simulatoare de curse de maşini şi de partide de baschet.

Ar fi nedrept  dacă nu aş aminti totuşi că, fără a întreba şi mergând la întâmplare, am ajuns în zona vechiului centru, atât de preţios restaurat, cu păstrarea specificului şi ornamentelor arhitecturale de sec. al XIX-lea, într-o notă distinsă, elegantă, fără cusur…

MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…