Arhive etichetă: Cultura online

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_DrăgănescuMai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

Stare… Un semn şi dispare… Efemeritatea stării de acum, efemeritatea parcurgerii unui drum de acum la acum…. Nu mai ştim cine suntem, ce identitate avem, care ne este propria noastră poveste, spre ce tărâm ne îndreptăm, cu ce tren ireal şi himeric ne rătăcim în vâltoare de abur şi scrum.. Continuă să citești

Petre STOICA – Firul în patru

Petre_StoicaDiscuţii cu pereţii

Cel mai greu este să lucrezi cu oamenii, mai ales când ai de-a face cu indivizi şi individualităţi de larg consum care trăiesc cu/pentru impresia că au dreptate indiferent ce ar spune. Şi mai greu de digerat este acea clipă inefabilă când ei simt nevoia să îşi exprime părerile total neargumentate fără ca cineva să le fi dat de înţeles că opinia lor este necesară. Despre asta vreau să vorbesc azi. Despre cei care vor neapărat să fie băgaţi în seamă cu orice chip, chiar dacă atenţia de care au parte vine sub forma unei înjurături. Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_DrăgănescuMai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

BĂTRÂNII

Bătrînii veniți de departe
Aflați între viață și moarte
Cu amintirile împletite în barbă.
Stau de nici cînd în mijlocul poienii
Cu stele prin iarbă.
Stau bătrîni, lîngă o fîntînă bătrînă
Cu ochii ciopliți parcă-n lună,
Stau împietriți într-o rugă nebună… Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Contrapuncte

Ioan Vistea1. RESTITUIRI – MICA SIRENĂ (Basm de adormit peştii)

În vremea despre care glăsuieşte povestea noastră, trăia pe fundul mării în ape tulburi, reci şi neprietenoase, o mică sirenă. Acolo venise pe lume într-o scorbură calcaroasă săpată de curenţii marini, în negura adâncurilor unde cu greu îşi făcea loc câte o rază de soare. Cu toată vitregia locului, mica noastră sirenă se născuse cu o coadă unduită ce mângâia cu graţie spaţiul lichid, avea înotătoare ce săgetau adâncul cu multă îndrăzneală, avea gene lungi şi părul de alge aurii că se mirau părinţii cum de ieşise din două fiinţe care împrumutaseră culoarea şi asprimea mediului lor, asemenea mândreţe de făptură. Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă…

Mircea_Drăgănescu

De opt ani, primarul din Preajba Poieni, Teleorman, nu a pus în posesie cu 3,59 ha pădure obţinute printr-o Hotărâre definitivă şi executorie a tribunalului, pe mama mea Drăgănescu Margareta, de 95 de ani. Fapta, abuz în serviciu este acum dezincriminată. Domnul primar poate acum dormi liniştit, iar mama va muri, ştiind că dreptatea nu există în această ţară. Mama va muri visând la pădurea din cer… şi la poienile ei minunate… Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Contrapuncte

Ioan Vistea1. OFERTĂ FĂRĂ LICITAȚIE CU STRIGARE

Prin anii 1990-91, tocmai ieșiți din noaptea totalitară și din corsetul partidului unic, s-a dat liber la înființarea de noi partide, pe lîngă cele tradiționale reintrate în legalitate și, desigur, pe lîngă nou-născutul de tristă amintire FSN, primul pe listă, fără voia noastră. Îmi amintesc că tot la vremea aceea, venise pe lume și un bastard născut din antipatia iliesciană pentru monarhie. Se numea: ”Partidul Antimonarhic pentru Republica România” (atenție, PAR!). Continuă să citești

Marius Alexandru DINCĂ – Treaba e simplă

Alexandru_DincăAdevărul e că nu sunt aici să fac probleme

Da, păi ce să zic…

Când aproape găsești ce trebuie, nu găsești. Asta e ideea. Nu știu cum să traduc asta în termeni mai memorabili. Treaba e simplă. După ce crezi că ai găsit șmecheria universului și că tot ce înseamnă lucru în viața asta se aliniază profund în favoarea ta, vine ceva, cumva, nu știu de unde are bani de bilet către loc așa de important și ascuns, și ți-o dă în mufă de te izbește de colo-colo. Nu contează cât de tare e bărbatul din tine sau cât de indiferent, dar te scutură bine rău. Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_DrăgănescuMai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

1.Un gând – Cabinetul Grindeanu, grindul pe care va eşua amiralul sau ayatolahul Dragnea cel mare…

2.Alt gând – Și iată că a mai trecut un an… Mulţumesc lui Dumnezeu pentru lumina acestuia, pentru posibilitatea pe care mi-a dat-o de a-mi ajuta familia, copiii şi de a mai fi alături de mama mea nonagenară… Lumea merge înainte din ce în ce mai tensionată, cu un orizont incert, de parcă semnele sunt de sfârşit de lume… Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Contrapuncte

Ioan Vistea1. TRIST, RUȘINOS ȘI REVOLTĂTOR – La Palatul Cotroceni, acolo unde Klaus Iohannis se comportă de parcă l-a adus de acasă ori că cineva i l-a lăsat moștenire, ceea ce trebuia să însemne momentul responsabil, fast și senin, derobat de patimi și resentimente al investirii noului Cabinet, s-a transformat în gestica unei mîrlănii băsesciene îmbrăcată în straie nemțești, reci, distante și arogante. Pierzător în derbiul politico-electoral în care, fără a-l invita cineva, a pariat pe un cal mort și privind rezultatul scrutinului din 11 decembrie 2016 ca pe un afront și eșec personal, Klaus Iohannis n-a fost în stare să se ridice la minima înălțime a funcției și-a fișei postului nici măcar de ochii lumii, nici măcar de dragul salvării aparențelor. Continuă să citești