UN SFAT – Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține mult.

O AMINTIRE – Am citit azi ceva despre frumoasa floare numită ochiul boului și mi-am amintit de ceva. Pe vremea lui Ceașcă, Piața Unirii, Iași. Se făceau pregătiri cu oamenii pentru venirea Tovarășului. Mulți erau cu portretele Scorniceșteanului, alții cu flori. Un tip, maestru de ceremonii, striga în microfon, încercând să mobilizeze oamenii destul de apatici:  Agitați ochiul boului! Agitați ochiul boului!

ÎNTRE VIAȚĂ ȘI MOARTE –  Admiratorii lui Bohumil Hrabal, în timpul vieții acestuia, au numit o piață „Bohumil Hrabal”, au pus și o plăcuță cu litere albe pe fond roșu. După o săptămînă autoritățile au scos plăcuța, motivînd că numai morții au dreptul să dea nume de străzi sau piețe. Hrabal a zis: Înseamnă că o săptămînă am fost mort, iar prin scoaterea plăcuței am înviat din morți.

UN GÂND – Probabil că prietenia dintre Creangă și Eminescu se explică prin faptul că o crestătură strălucitoare în diamant trebuie să fie făcută chiar de diamant. Diamantul se șlefuiește NUMAI cu diamant.

ALT GÂND –  Bohumil Hrabal: „Răul merge prin lume tropăind ca atunci când mărșăluiesc soldații, în timp ce binele pășește cu pași abia auziți… pas cu pas…” Da, e suficient să ne uităm la tv, ca să constatăm asta.

ALT ALT GÂND – În timpul invaziei rușilor (mă rog, și a țărilor „frățești”) în Cehoslovacia, un anonim a scris cu var pe un zid, la Praga: „Rușilor, duceți-vă dracului, mi s-a terminat varul!” Omului i se termina varul, așa că a scris esențialul. Un anonim, cum anonim este și bancul, anonim este și cîntecul popular, cum tot ceea ce valorează în patria mea este anonim, zice Bohumil Hrabal, entuziasmat de această inscripție anonimă cu var.

PĂPUȘA BARBIE – Cât costă păpușa Barbie din vitrină? Avem:1.-Barbie la gimnastică – 19,95 euro, 2.- Barbie jucând volei – 19,95 euro, 3.- Barbie la cumpărături – 19,95 euro, 4,- Barbie la plajă – 19,95 euro, 5.- Barbie la dans – 19,95 euro,6.- Barbie divorțată – 265,95 euro. Și de ce Barbie divorțată costă 265,95 euro?! Barbie divorțată are și mașina lui Ken, casa lui Ken, undița lui Ken, mobila lui Ken, calculatorul lui Ken…..

FEROVIARĂ – În compartimentul unui tren care se îndrepta spre Cluj călătoreau împreună, în tăcere, un bătrân ţăran ardelean şi un domn bine îmbrăcat, cu figură de intelectual. După vreo două ore, bătrânul întreabă: Domnule, no că să nu vă supăraţi, dar ce-i aceea o sirenă?
Domnul, evident tot ardelean, răspunde: No că sirena-i un fel de făptură mitolojică, jumătate femeie, jumătate peşke. Bătrânul mulţumeşte cuviincios şi se cufundă iarăşi în tăcere. După alte două ore îndrăzneşte din nou: No că să nu vă supăraţi, da’ care parte-i femeie şi care parte-i peşke? Domnul, care evident ştia mitolojie, explică că de la mijloc în sus e femeie şi de la mijloc în jos e peşke. Bătrânul începe să prelucreze informaţia asta, şi înainte de a ajunge la Cluj, întreabă: Domnule, no că să nu vă supăraţi, da’ de care parte o tras Vasile Roaită?”

NEDUMERIRE – Domnule, bere fără alcool înțeleg, plăcintă fără zahăr înțeleg, dar ciocolată de post e cea mai mare ticăloșie. Ar trebui organizată o cruciadă a copiilor împotriva acesteia. Mă înrolez și eu!

DIDACTICĂ – „Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” (Mihai Maci)

PĂRINTEASCĂ – Mihăiță, băiatul meu, care lucrează în Franța, mi-a povestit cum odată un arab îi făcea șicane în trafic. Circula anapoda și îl încurca la circulat. Au ajuns să se certe de la volan pe chestia asta. Când arabul (francezul arab) l-a auzit cum vorbește franțuzește cu accent, i-a zis: De ce nu mi-ai zis că nu ești francez? Și l-a lăsat în pace. Ei, această a doua generație de arabi francezi, nu prima, cu francezii au ce au. Nu știu, e un fel de obsesie ca să justifice nerealizările lor. Li se pare că nu li se dă destul. Când mă gândesc la generația mea și chiar a copiilor mei, la cât ni s-a „dat”, cred că ar fi trebuit să-i spulberăm pe toți demult.

LONDONEZĂ – Un musulman arab se urcă într-un taxi londonez. Îl roagă politicos pe șofer, să închidă radioul, pentru că, așa cum decretează învățătura sa, el nu are voie să asculte muzică, fiindcă pe timpul Profetului nu exista muzică, în special muzica Vestului, care este a necredincioșilor. La fel de politicos, taximetristul închide radioul, apoi oprește mașina și deschide portiera. Musulmanul arab întreabă: Ce faci? Taximetristul răspunde: Pe vremea profetului nu existau taxiuri, așa că dă-te jos și așteaptă o cămilă.

POETICĂ – O vorbă a regretatului poet Horațiu Lașcu, o figură tragică, dar capabilă și de umor ca cel de mai jos. Zicea: Mă plimb prin natură/ Cu dezinvoltură…

DUIOASĂ – Tot Hrabal (în Scrisori către Dubenka) povestește. Întîmplarea e de rîsu-plînsu, marca Hrabal… Un tip vede de la fereastră cum un cățel tremura de frig într-un balcon din blocul învecinat. Și omul se gîndește: Măi, hai să-i fac cățelului o cușcă călduroasă pentru iarnă. Se apucă, meșterește cușca și la sfîrșit, cînd să facă ultima tăietură, își taie trei degete cu ferăstrăul. Merge la medic, îl pansează, se întoarce și se gîndește: Totuși, să duc cușca pentru săracul cățel. Se duce la familia cu cățelul și oamenii aceia spun că și lor le-a fost milă de cățel că tremura de frig, dar nu aveau unde să-l țină, așa că l-au eutanasiat.

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator  rafinat  și talentat  și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…