1. ÎNTR-O DIMINEAȚĂ – Una Ileana într-un bar, mînca niște cîrnați unsuroși acolo cu o poftă demnă de era terțiară, și mă salută (chit că eu nu o cunoșteam!) cu un glas de sirenă de vapor, de s-au întors toți țiganii-gunoieri de acolo spre mine, erau toți înainte de începerea serviciului sau poate într-o pauză, îmbrăcați cu ilice din acelea reflectorizante de culoarea rodiei, iar ea zice că ne cunoaștem încă de pe cînd ne jucam de-a puța-n bortă, și toți țiganii rîd cu gurile pline, pe urmă Ileana îmi comandă un Becks și-mi spune să-l dau la ziar pe țiganul ei, că eu le am cu scrisul, că o bate baragladina de-o rupe, „îmi dă o mie de pumni în cap, să mor io”, e dus cu capul; n-am mai apucat să scriu despre țiganul bătăuș, fiindcă a murit de apă la plămîni, mai bine zis de votcă la plămîni.
2. RECONSTITUIREA – Ceaușescu despre filmul Reconstituirea: „Eu văd aproape toate filmele noastre. În legătură cu Reconstituirea, mie mi se pare că lucrurile se cam exagerează. Critică nişte miliţieni. Ei, şi? În ţările capitaliste poliţiştii sunt criticaţi în fiecare zi. (…) Pe miliţieni poţi să-i critice, că avem mulţi proşti”. Și acuma iată ce spunea un activist de partid despre același film: „Eu am discutat cu Pintilie. (…) Toţi sunt nişte tipi lipsiţi de orice receptivitate la orice observaţie critică, sunt nişte oameni înfumuraţi, desconsideră orice critică şi privesc cu desconsiderare capacitatea unor activişti politici de a-şi da cu părerea asupra a ceea ce înseamnă activitatea în cinematografie. El a încurajat o serie de elemente într-un mod deosebit de scandalos (…) A organizat o vizionare particulară cu toţi prietenii lui şi a creat un climat că cineva împiedecă apariţia unei creaţii de mare valoare”. Știți cine e intransigentul ăsta? Iliescu… Ceaușescu pare mai liberal. Bine, pe vremea aia încă nu apucase să se tîmpească de tot în urma pupăturilor în fund primite de la unii ca alde I.I.
3. SALCIA – Beau cafeaua la masa de afară. E vînt și deodată salcia, draga de ea, mă mîngîie pe obraz cu pletele-i unduioase și lungi pînă în pămînt. Daaa, trebuie să simtă cumva că o iubesc, numai că ea e o timidă; își arată greu sentimentele. Nu e o expansivă. Ca și mine.
4. IAR SALCIA – Ce frumoasă ești, salcie, primăvara! Ca o adolescentă, care lasă boalelor blugii uniformizanți și îmbracă o rochiță juvenilă, iar ochii ei rîd și spun cu inocență: Vedeți-mă ce frumoasă sînt! Așa și tu! Vînturile primăverii îți rup și-ți aruncă cît colo crenguțele uscate, ploile de primăvară de spală de lipul iernii, iar căldura te dezgheață din criza în care stăteai amorțită. Și îmbraci pe nesimțite rochița galben-argintie cu muguri de primăvară. Pletele îți cresc tumultuos și stai cu ele în jos, peste ochi, parcă rușinîndu-te de frumusețea ta. Ca o adevărată Cumințenie a Pămîntului, îți ții în brațe, rușinată și tremurătoare, sînii îmbobociți ai frumuseții tale, iar borangicul gălbior mai mult te dezgolește, frumoaso, decît te acoperă. Ce trăsnitor de frumoasă ești! Și-ți vin în ramuri, slăbite și obosite, rîndunici care au iernat pe stîncile Gibraltarului sau, cine mai știe, pe coasta Africii. Se odihnesc puțin pe crengile tale primitoare și apoi hai! la treabă, că trebuie cuib: „Îl facem tot sub streașina casei, mai aducem ceva lut și paie și-l reparăm pe cel de anul trecut”, ciripesc preocupate.
5. LILIACUL – În pofida dinților lui rînjiți, care trezesc fiori, a chipului hîd, satanic sau a poziției anormale în care doarme, e pasăre sfințită, ocrotitoare a dragostei. Zice-se că la început a fost un șoarece. Umbla pîș-pîș, mititel și cenușiu, prin strane și prin crăpăturile din zidul bisericii. Dar, tot umblînd el prin biserică, i-a fost dat să roadă anafură din cea sfințită, ba chiar și pască de Paști, spun bătrînii, astfel că s-a sfințit și el, a căpătat aripi și s-a făcut liliac. De aceea liliecelul nostru e bun de dragoste. Ehei, dinioară era prins și pus într-o oală nouă. În fundul oalei se făcea o bortă, iar oala era așezată într-un mușuroi de furnici de pe hotar. Dar nu în orice mușuroi și în orice hotar, ci mergi peste nouă ogoare, peste nouă hotare și acolo vei găsi un anume mușuroi. Pui oala bortelită în fund în mușuroi și pe urmă fugi cît poți, căci atunci cînd liliacul începe a țipa de durere din cauza înțepăturilor furnicilor, dacă l-ai auzi, ai rămîne surd. Și numai după nouă zile și nouă nopți să te întorci și să cauți la mușuroi. Vei găsi atunci în oală un țepoieș și o grebluță. Cu grebluța poți să-l tragi spre tine pe cel iubit, fără ca el să te vadă, fără să-și dea seama de ce este atras de tine. În afară de asta, cu grebluța fermecată negustorul îl poate trage pe cumpărător la marfa lui, dar și crîșmarul pe băutor la țîșpoaca lui ca zoaiele sau vădana neînfrînată pe flăcăul cel fără de minte. Iar dacă vrei să scapi de-un drăguț, împunge-l puțin cu țepoieșul cel liliecesc și las’ dac-a mai veni la tine. Iaca-șa!
6. CUCUL – Cîteva versuri despre cea mai iubită pasăre la români – cucul: „De-aș cînta cum cîntă cucu/ N-aș merge vara la lucru,/ D-aș zbura din creangă-n creangă/ Ș-aș iubi care mi-i dragă/ Ș-aș zbura din pom în pom,/ Ș-aș iubi fată de domn.”
7. CUCUL (II) – Pasărea numită „cucu” ar trebui să o numim corect „sava”. Cică erau doi frați Cucu și Sava, care mergeau la cules fructe de pădure. Și Cucu, fratele mai mare, s-a rătăcit, iar mezinul a pornit în căutarea lui: Cucu! Cucu! Cucu! Oricît l-a strigat nu l-a mai găsit. Cum să se întoarcă acasă fără frate-său? Nu se poate! Și bietul Sava a rămas în pădure, strigîndu-și plîngînd fratele: Cucu! Cucu! Cucu! Atunci lui Dumnezeu i s-a înmuiat inima de el și, pentru dragostea lui de frate, l-a prefăcut pe Sava într-o pasăre. Dar chiar și pasăre el tot își strigă fratele, umblînd din pom în pom: Cucu! Cucu! Însă numai de la Bunavestire pînă la Sînziene. După aceea Dumnezeu îi închide gura.
8. DE REGÂNDIT – „În a roade măduva vieții, există un vierme mai necruțător decât toți viermii, mai insinuant decât târâtoarele, mai harnic decât moliile și mai crud ca râmele văzute și nevăzute, este iadul vârât în tine, este Tristețea” (Emil Cioran, Razne , 2012, p. 25).
9. CU MOȘ PETRUȚĂ – Treceam într-o dimineață pe lîngă casa lor, iar moșul se pregătea să plece cu căruța undeva. Și se tot moșmondea în jurul căruței. Iar nevastă-sa, femeie aprigă, ca toți din familia ei, îi spunea: -Hai, măi omule, du-te odată, că, uite, soarele-i sus.
Moș Petruță tot căutînd ceva molcom(poate pentru că mă apropiam eu și moșul știa că-i apreciez poantele): -Măi, ghiciul l-am pus, o leacă de fîn am pus, bărdița am pus-o, legătura cu mîncare este. Numai sticla ceea de rachiu n-o găsesc.
10. UMOR NEGRU – La Gent, în Belgia, un tip a tras cu arma și a fost împușcat de poliție imediat. Încă nu s-au dat amănunte. Sînt destui plicticoși și psihopați comentatori, dar unele comentarii la această știre merită citate pentru inteligență și umor negru. De pe Hot News:
Adrian: „Asta până se vor pune de acord asupra comunicatului. Care ne va spune că individul, chiar dacă era arab, nu mergea la moschee! Nu, el era bolnav psihic. Și a uitat să-și ia tratamentul de două săptămâni.” Irizat: „bietul om, un reprezentant al religiei păcii și al marii civilizații islamice, farul călăuzitor al omenirii – era pur și simplu deprimat din cauza rasiștilor albi europeni, care-l marginalizează pe nedrept și îl persecută, și nu vor să se închine așa cum se cuvine profetului pedofil. De vină pentru. atentat sunt chiar victimele. Ai înțeles acum?”
Lian:„… era un simplu finlandez de origine austriacă, cu tenul alb ca Harry Belafonte după ce a căzut în sacul cu făină, practicant fervent al shintoismului, îndobitocit de atâta animalitate și de păcănele, dar și de jocurile video, având o serie de instabilități psihice și decepții în amor care duc la crime pasionale.”
11. ALTA CU MOȘ PETRUȚĂ – Se întîlnește pe drum moș Petruță D. cu popa. -Ce mai faci, moș Petruță. -Iaca, părinte, cu bătrînețea. Mă dor oasele, vătămătura și cîte și mai cîte. -Îți știu eu leacul matale, zice popa uitîndu-se spre cimitirul din apropiere, dar încă nu ți-o venit vremea. (Dialogul mi-a fost transmis de moș Petruță; probabil e inventat de el.)
12. VÎSOȚKI – Marina Vlady a mers cu Vladimir Vîsoțki la Hollywood. Ziarele americane scriau cam așa: „Celebra actriță Marina Vlady a venit în vizită cu noul ei soț la Hollywood”. După ce Vîsoțki le-a cîntat americanilor, fără ca aceștia să cunoască o boabă din limba lui, au rămas foarte impresionați. La plecarea celor doi ziarele scriau: „Vladimir Vîsoțki a părăsit Hollywoodul împreună cu soția lui”.
RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator rafinat și talentat și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…