Ce să zic, de fiecare dată când mă gândesc că scriu prea mult despre politică, se întâmplă un eveniment de genul ăsta şi ori ce faci tot acolo ajungi aşa că prefer să-l abordez din plin pentru ca mai apoi să putem trece mai departe. Oricum, ca şi cu majoritatea voturilor democratice, alea iacta est, cel mai productiv lucru ce poate fi făcut este trecutul mai departe.

Acum ştiu, titlul e ceva ce frizează ridicolul. Cum adică, Donald Trump, capitalismul încarnat, să fie ales tocmai de populism. Bine, şi acum când zic populism, nu mă exprim în termeni perfect corecţi pentru că ce vreau eu să abordez se încadrează la populism extrem, la o mişcare de socialism exagerat. Mă refer bineînţeles la susţinătorii „political correctness”-ului.

O mişcare ce poate la origini a fost raţională, bazată pe “hai să fim civilizaţi că nu ai de unde ştii cum răneşti pe cine”, în ultimii ani în special în Statele Unite, această mişcare a luat amploare la un nivel neaşteptat. În ultimii 5 ani, oamenilor li s-a spus că nu au voie să zică x, să glumească pe seama a y, sau să se adreseze celorlalţi până când nu îi întrebau ce pronume vor să folosească. Sexul, fie el masculine sau feminine a fost definit că invenţie a societăţii şi în loc de 2 sexe, vorbim de zeci, sute, mii, toate acestea putând şi să fluctueze şi venind bineînţeles cu pronumele lor astfel în loc de him sau her, putem avea de exemplu xim şi zer. Toată această mişcare a culminat cu propunerea spre legalizare a acestor pronume. Bineînţeles că asta nu a convenit majorităţii americanilor, în special celor ce aveau atitudini mai puţin liberale precum cei din mediul rural sau al oraşelor mai mici.

Însă, atunci când dracul era mai negru, a apărut în lumina reflectoarelor Donald Trump. Cunoscut în principal ca showman şi nu ca politician, s-a potrivit ca o mănuşă pentru ce doreau oamenii. Precum şi românii, americanii doreau pe cineva care nu era corupt, iar el nici nu fusese în politică vreodată, dar mai mult decât orice altceva, doreau pe cineva care să le spună lucrurilor pe nume, şi în acelaşi timp să le alimenteze melancolia pentru vremurile de odinioară, în care ţară şi poporul erau mai bine. Parcă deja se trag nişte paralele?

Acum, adevărul e că în anii precedenţi, Trump nu ar fi fost ales niciodată.  Este un candidat mult prea ridicol pentru a fi considerat preşedinte a ţării cu cea mai mare economie de pe glob. Însă anul acesta, el a avut un aliat neaşteptat, un aliat care l-a propulsat în casă albă. Vorbesc bineînţeles de aceeaşi mişcare care l-a condamnat în tot acest timp, acel „political correctness”.

Orice om are acea dezbatere interioară între capitalism şi socialism, democrat sau republican, liberal sau conservator. Însă prin exacerbarea acestei mişcări asociată cu democraţii, socialismul şi liberalismul, oamenii au fost împinşi în cealaltă direcţie. Nu au vrut să fie asociaţi mişcării, şi poate chiar mai mult, au vrut să o oprească cu orice preţ. Aşa că acum, timp de 4 ani, vor plăti un Donald Trump.

Tot acest populism toxic a ajuns să îngrădească libertatea de exprimare a majorităţii, pentru a nu ofensa minoritatea, iar dacă cineva ar decide să nu se conformeze acestor idei, devin misogini, sexişti şi ignoranţi. Tot acest val de populism a ridicat un alt val în societate. Unul de indignare, ce la rândul sau, împinge oamenii în extrema dreaptă. Putem vedea asta şi în Europa, nu doar în America. Brexitul şi partidul UKIP în UK, Marine Le Pen şi al sau Front Naţional în Franţa, toate aceste PRM-uri extremiste.

Ce să mai zic. Ne-am dat cu stângu’-n dreptu’, şi alta nu…

BOGDAN MIHAIL VLĂDUCĂ este student de WORCESTER și, desigur, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…