DE AICI AM ÎNCEPUT… – Viaţa unui român la Londra nu este uşoară, aşa cum poate părea unora, e un amalgam de sentimente, de trăiri, de bucurii, de tristeţi. Dacă ai „norocul” să vii aici direct din România, vei fi – cu siguranţă – plăcut impresionat de politeţea care te înconjoară la tot pasul. Dacă îl calci pe un englez pe pantof, ai cele mai mari şanse ca tot el să îţi ceară şi scuze. Cel puţin spune un „sorry”, acolo, chit că îl gândeşte sau îl spune mecanic…
În România, dacă îl calci pe vreunul pe pantof, ai toate şansele din lume să primeşti câteva cuvinte „dulci” despre familie, neamuri, rude, sau chiar să „o iei în freză”, dacă nimereşti pe cineva mai nervos. Diferenţa este de la cer la pământ, într-adevăr, de mentalitate, de educaţie, depinde de mulţi factori…

SUAEXIT – Multora li se pare ciudat că Donald Trump este noul Președinte al Americii. Pentru mine nu este (deloc) o surpriză, îmi spusesem de multe ori părerea că Trump va fi câștigător, deși puțini credeau acest lucru. De ce credeam asta? Pentru că le-a promis adevărul și independența! Dacă nu vor fi fost doar minciuni de prins în plasă electoratul, și eu mi-aș fi dorit acele lucruri. Și da, acest rezultat se poate înscrie pe aceeași linie cu cel al referendumului ”Brexit”. Poate că americanii, ca și englezii, s-au cam săturat să fie comandați de către alții, s-au săturat de războaie care nu sunt ale lor, de imigrația necontrolată, de ștergerea valorilor tradiționale, de îndobitocirea continuă și agresivă a populației (tinere în special) prin pornografie și sexualitate duse la extrem. Între Hillary Clinton, o duduie ce a fost toată viața o angajată a sistemului, a corporațiilor, ce ar fi continuat – probabil – politica începută de predecesorii săi, adică Bush senior, Clinton (bărbățelul ei), Bush junior, care numai războaie au inițiat, dacă e să ne aducem bine aminte; așadar, între ea și Donald Trump, așa cum este el considerat, zurbagiu, misogin, uneori poate rasist, dar care are curajul să spună adevărul verde în față, fără frică de sistem sau de repercusiuni, normal că foarte mulți au votat cu el. Poate că și eu aș fi făcut-o; mai mult ca sigur! În plus, acest om a dovedit că a fost capabil să își construiască propriul imperiu, având în subordine mii de angajați. Așadar, calități de lider are, incontestabil. Pericolul este, în opinia mea, că acest om nu va fi lăsat să conducă și i se vor pune tot felul de bețe în roate, poate chiar o încercare de asasinat. Pentru că, nu-i așa, cine nu e cu Sistemul, este împotriva lui și (în opinia lor) ar trebui înlăturat, eliminat. Să dea Dumnezeu să fie bine, pace în lume, liniște și prosperitate pentru poporul american, după aceste alegeri atât de controversate! Pe unele posturi românești se dau unii cu capetele de pereți, de monitoare, de microfoane, care mai de care, mai abitir ca în povestea lui Creangă, aia cu drobul de sare! Cam la fel au făcut și când a fost făcut public rezultatul referendumului ”Brexit”. Calmați-vă, fraților, mai bine vă ocupați de alegerile din România, unde prevăd că vor candida și vor fi aleși (pentru a câta oară) pușcăriași, condamnați, hoți, bandiți economici și alți infractori! Știți povestea aia, cu paiul și cu bârna, nu? Eu îl cred pe acest om, cred că va face mult mai bine pentru America decât ar fi făcut Hillary Clinton. Părerea mea!

ÎNTREBĂRI MAI VECHI – De ce se întâmplă toate acestea? Războaie, foamete, crime, boli de tot felul…Trăim in secolul 21… Serios? Parcă e mai rău ca in evul mediu… De ce se întâmplă toate acestea? M-am întrebat de nenumărate ori… Poate pentru faptul că, deşi trăim în secolul vitezei, omenirea este condusă de un grup de oameni, de acei 1% care deţin banii, de aceia care fac regulile jocului, de aceia care dictează când şi cum să se pornească un război, ( evident, cu scopuri bine ştiute, de a acapara bogăţiile naturale şi nu numai), de aceia care produc bombe şi le testează in războaie fabricate tot de ei, de aceia care distrug o ţară şi apoi, tot ei o reconstruiesc, evident, nu pe gratis. De aceia care deţin laboratoare unde se fabrică viruşi (pe banii populaţiei) pe care le răspândesc şi le testează pe aceiaşi oameni nevinovaţi (pentru că suntem prea mulţi, după părerea lor). Ca apoi să încerce să „îi vindece” tot ei, cu industria lor farmaceutică care este o mare afacere pentru ei… Boala înseamnă Bani… Pentru faptul că, deşi sunt destui bani şi resurse în lumea asta, astfel încât toată lumea să fie fericită, ei produc şi induc crize… Pentru că, deşi se poate produce energie suficientă, astfel încât să se renunţe la combustibilii solizi şi lichizi, ei nu vor asta, pentru că tot ei deţin monopolul companiilor petroliere. Sunt atâtea resurse pe acest glob pământesc, încât să hrănească şi 50 de miliarde de suflete, însă copii şi femei mor încă de foame în Africa… Se poate renunţa cu uşurinţă la combustibili (care pot fi înlocuiţi treptat cu alte surse de energie), însă nu se vrea asta. Pentru că suntem conduşi de nişte oameni fără scrupule, care acţionează fără nicio teamă, nici de Dumnezeu, nici de altcineva… Unele dintre instrumentele lor sunt Uniunea Europeană şi F.M.I. (după părerea mea)… Aceste două instituţii sunt privite ca nişte „salvatori” ai economiilor, când ele sunt doar „groparii” lor… Ele iţi dau cu o mână și îţi iau cu şapte… Şi nu numai atât, să ne aducem bine aminte de un singur aspect… Atunci când România a început să primească „tranşele” de la F.M.I. acestea au fost acordate doar cu anumite condiţii impuse, ca de exemplu: privatizarea forţată etc… De ce? Ca să nu le mai facem lor concurenţă… Simplu, nu? Departe de mine gândul de a fi un „nostalgic”, ştiu foarte bine ce au însemnat comunismul și Ceauşescu. Sunt multe aspecte, noi suntem mici, nici nu gândim ce jocuri înalte de culise joacă ei şi ce sfori se trag pe scena lumii…
La fel se întâmplă şi cu aceste războaie iniţiate în numele „dreptăţii” şi al „libertăţii”… Nimic mai fals… Motivul este unul singur, petrolul înseamnă bani și putere…

DE ACASĂ – Pentru cine nu știe încă, industria a fost distrusă de iubiții noștri conducători, la ordinele primite de la Bruxelles. COS Târgoviște era unul dintre Combinatele performante, care exportau oțeluri speciale în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Avea profit. A fost însă îndatorat artificial, ca să fie considerat neprofitabil, apoi să fie vândut pe nimic. Ordinul venit de la Bruxelles era: reducerea producției, de la 14 milioane de tone pe an – la 2 milioane de tone de oțel pe an. Alt ordin: RESTRUCTURAREA! Neamestecul în „treburilii” interne? Suveranitate? Aiurea! Acum înțelegem de ce mai bine de 5 milioane de tineri au fost nevoiți să aleagă calea exilului? Acum înțelegem de ce economia, industria și agricultura românească sunt „praf” acum?

O DILEMĂ – Să public sau să nu public, asta este întrebarea! În ultimele zile am tot postat niște întâmplări, amintiri sau situații cu care ne-am confruntat în ultimii ani petrecuți în Londra. Am primit multe semnale, mulți dintre voi m-ați sfătuit să adun toate aceste gânduri într-o carte. Vă mulțumesc, sunt onorat! Mai am multe de povestit! Pentru că am pățit multe, unele întâmplări sunt comice, altele sunt de necrezut! Doresc să precizez că toate aceste povestiri au început să fie așternute de către mine la îndemnul unui domn profesor care este și scriitor; este vorba de domnul Ionuț Cristache, cel care este sufletul ziarului de cultură ce se cheamă „Cultura de Sâmbătă”. Vă mulțumesc, domnule profesor! Fără dumneavoastră, nu aș fi așternut pe hârtie niciodată aceste întâmplări!

VIZITA LA AMSTERDAM – De când eram mic îmi plăcea să conduc autovehicule. Aveam doar vreo 4-5 anișori si mă așezam pe un scaun cu spătarul întors înspre față, îi luam drept pasageri pe mama și pe tata în spatele scaunului și spuneam, întorcând de un volan închipuit: ”Uite-așa o să conduc eu mașina când voi fi mare, vrum, vruuuum!” Anii au trecut și gustul pentru mașini și condus nu s-a alterat, dimpotrivă! De când pașii m-au purtat prin Anglia, am început să am un obicei. Acela ca în fiecare an să am, alături de soția mea, câte un concediu prelungit, de câte 5-6 săptămâni, cu tururi ale Europei cu mașina, diverse trasee. Anul trecut am început concediul cu o călătorie prin Belgia. Este reconfortant să stai câteva zile în micul orășel Brugge, iar noi chiar asta am făcut. Orașul este situat pe malul apei și clădirile lui au baza cufundată în apă, din acest motiv Brugge-ul câștigându-și renumele de Veneția Nordului. Am avut ocazia să mergem cu vaporașul pe canalele ce leagă străzile Brugge-ului și pot să vă confirm că este parcă mai frumos ca și Veneția. După acest început frumos, nu ne mai venea să plecăm din acest frumos orășel; următoarea destinație a fost Bruxelles-ul, cu al lui Parlament European, cu vestitul copilaș care urinează, Manneken Piss. Au, acolo, suveniruri peste suveniruri, că te doare mintea, deschizătoare de bere, magneți pentru frigider, tricouri, pălării, baloane, brichete ! Numai inteligent să fii, m-am gândit eu, că am putea avea și noi suveniruri pentru orice fel de atracție turistică!Numai că la noi, parcă nu se vrea! Am plecat cu un gust amar, pentru că mă gândeam că noi nu suntem în stare să ne promovăm turismul și punctele de atracție! Ne-am urmat traseul și am poposit în Haarlem, un mic sătuc situat în Olanda. Are o istorie foarte veche, fiind numit în documentele vremii încă din secolul zece. Un orășel foarte rustic, cu o catedrală interesantă. Cu o piață extraordinară, în care poți găsi sute de sortimente de brânză, cașcaval, sau alte bunuri de-ale gurii! Ne-ar fi plăcut să fi stat mai mult timp aici! Din păcate, a trebuit să ne continuăm drumul! Am ajuns și în Amsterdam! Wow, toată lumea știa că Amsterdam-ul este renumit pentru libertinismul lui. Cam așa și este. De când am intrat în Amsterdam, ne-au luat ochii numai muzee despre sex, sex-shop-uri, sex-cluburi, etc. Ok, mi-am zis, așa este pe la ei, hai să vedem ce va fi mai încolo. Cine nu a auzit până acum de Red Light District? Acolo este, după cum ar părea, cuibușorul nebuniilor, ale prostituatelor de orice gen, rasă sau nație. Acolo se pot dezlănțui, pentru un onorariu, fete frumoase ca fotomodelele sau urâte ca muma pădurii, sunt pe toate gusturile, pe toate mărimile și sunt în vitrine, da! Urât lucru, după părerea mea! Oricum, mergeam cu soția mea pe străduțele unui Red Light District foarte roșu și încercam să pozez străzile pentru un nou articol. Toate bune și frumoase până am ajuns la o cotitura; pozam străzile, ca de obicei! La un moment dat, o voce pițigăiată a început să ne spargă timpanele, urlând într-o engleză stricată că: No pictures, no video here! I-am răspuns, politicos, că suntem pe teritoriul unei țări libere și independente și că filmarea pe o stradă a unui stat liber este liberă și ea! A fost greșeala vieții mele! O prostituată (cred că era braziliancă) grasă a ieșit de după unele perdele și privindu-mă cu ură, pentru că pozam strada pe care, din nefericire, avea și ea shop, a început să mă înjure cu spor! I-am spus, în engleză, că suntem într-o țară liberă și independentă! Atât i-a trebuit! Să o fi văzut cum mă alerga cu papucii în mână, și mai arunca, din când în când cate un papuc înspre mine, de râdea toată lumea de acolo, inclusiv soția mea! Problema este ca ea alerga după mine și a mai pus mâna și pe o sticlă pe care a aruncat-o. Mi-a ratat la milimetru capul, dacă era să mă lovească, poate nu mai eram printre voi, ca să vă povestesc! Așadar, dacă mergeți prin Amsterdam, fiți cu mare băgare de seamă la filmare!

CRISTIAN  GABRIEL  GROMAN  lucrează la PHS Greenleaf, Londra, este poet, pianist și absolvent de Carabella…