1. Vremurile trec, dar timpul stă pe loc – Julius Zimberlan, s-a mai arătat aici, a fost întotdeauna socotit un om deosebit de înţelept şi cunoscuţii nu pregetau să-i soarbă spusele. Bineînţeles, nu tot ceea ce spunea era memorabil, însă cel puţin o dată pe săptămână lansa câte o cugetare pe care merita s-o notezi cu grijă şi s-o păstrezi în memorie. (Acum e greu să spui pur şi simplu „Julius Zimberlan”, fiindcă referinţa singură nu poate preciza despre cine este vorba, deoarece primul născut al familiei Zimberlan primea, de când se ştie, numele Julius. Şi, pentru că nimeni nu ar mai fi în stare să precizeze cine a fost primul Julius Zimberlan, urmaşii succesivi nu pot primi un număr. Însă poate că e mai bine aşa: dacă spunem Julius Zimberlan, toţi strămoşii – ştiuţi şi neştiuţi – se iţesc din acea denumire .)
Aşadar, Julius Zimberlan lansa cel puţin o dată pe săptămână câte o cugetare pe care merita s-o notezi şi s-o păstrezi în memorie. Cugetările acestea deveneau pe loc aforisme şi dacă e păcat de un lucru, atunci acel lucru e că Julius Zimberlan nu a avut niciodată un secretar să noteze toate acele perle şi să le adune într-un volum. De fapt, în mai multe volume… Odată, domnişoara Patrick şi-a impus drept scop în viaţă să noteze ea toţi acei stropi de înţelepciune, însă, pe de o parte, doamna Zimberlan a început să facă scene de gelozie, iar, pe de altă parte, domnişoara Patrick a murit epuizată după doar câteva săptămâni. (De atunci, se şi spune că inteligenţa sclipitoare a lui Julius Zimberlan preluată într-o cantitate prea mare ar fi letală. Doctorul Seiss nu este de acord cu o asemenea concluzie, dar fapt este că după numai câteva săptămâni domnişoara Patrick a murit. Lucru certificat chiar de doctorul Seiss…)
Realitatea că, de când există memorie, în oraş trăieşte câte un Julius Zimberlan reprezintă prin ea însăşi o adevărată mândrie locală, ea dovedeşte că înţelepciunea constituie o caracteristică perenă a locului şi, aşa cum a spus însuşi Julius Zimberlan, „Vremurile trec asemenea Fluviului Verde , dar timpul stă pe loc. Şi este cu totul regretabil că noi ne lăsăm iluzionaţi doar de scurgerea apei, fără a ne bucura suficient de malurile, care rămân pe loc. Şi unde, în fond, trăim noi.” De aici şi vechea deviză de pe frontonul Primăriei: „Doar prezentul dă fericire”. Străinii citesc în trecere acele cuvinte, se miră pentru o clipă şi merg mai departe.

2.Gheorghe V. Pop vs. Gheorghe V. Pop – Într-un fel sau altul, într-o variantă sau alta, lucrurile, aşa cum am mai spus, se repetă. Procesele dintre Ivan Ivanovici Iavanov vs. Ivan Ivanovici Ivanov (vezi Enigma 150) au un punct comun cu cele dintre Gheorghe V. Pop şi Gheorghe V. Pop. Dar cât sunt de diferite… Tânărul judecätor dr. Ioan Prohatska se afla în faţa unui caz extrem de dificil: cauza Gheorghe V. Pop vs. Gheorghe V. Pop pur şi simplu nu putea fi finalizată. Asta pentru că ambele părţi purtau acelaşi nume, acelaşi prenume şi aveau şi iniţiala tatălui la fel. Iniţial, în iureşul atâtor procese, tânărul judecätor dr. Ioan Prohatska nici nu sesiză dificultatea cazului şi a decis ca Gheorghe V. Pop să fie obligat să-i plătească lui Gheorghe V. Pop suma de 1.200 lei pentru daunele săvârşite în urma scandalului de la bufetul din satul Vămile, comuna Poiana de Sus. Cei doi, Gheorghe V. Pop şi Gheorghe V. Pop, au primit acasă Decizia Judecătoriei cu nr. 190394 şi amândoi, atât Gheorghe V. Pop, cât şi Gheorghe V. Pop au venit încă în aceeaşi seară radioşi la cârciumă, fluturând în mâini fiecare actul oficial. Gheorghe V. Pop pretindea acum, cu hârtia ştampilată în faţă că Gheorghe V. Pop să-i plătească pe loc duma de 1.200 lei, aşa cum a decis Curtea. Însă, în acelaşi timp, şi Gheorghe V. Pop, pe baza aceleaşi Decizii şi-a cerut şi el, faţă de toţi cei de faţă, dreptul. Satul Vămile, din comuna Poiana de Sus mai are doar un rest de populaţie bătrână – practic acolo nu mai trăiesc decât şase familii, dintre care cinci familii Pop. Nici numere de casă nu mai există în localitatea aceea pe punctul de a dispărea cu totul.
-Sunteţi cu toţii rude?!se miră tânărul judecător dr. Ioan Prohatska.
-Poate de la Adam şi Eva, şi-a permis să răspundă Gheorghe V. Pop.
-Vă rog să nu fiţi obraznic! a spus pe un ton sever tânărul judecător dr. Ioan Prohatska. După care a rămas mai multe minute adâncit în gânduri. Dacă unul dintre voi va declara recurs, lucrurile se vor tărăgăna şi cheltuielile de judecată vor spori. Aşa că hotărârea mea este definitivă.
-Dar care dintre noi a câştigat?

-Amândoi.

Iar grefierul citi în faţa sălii pline de reporteri: „…Curtea îl obligă pe numitul Gheorghe V. Pop din Satul Vămile, din comuna Poiana de Sus la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele provocate lui Gheorghe V. Pop. De asemenea îl obligă pe numitul Gheorghe V. Pop din Satul Vămile, din comuna Poiana de Sus la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele provocate lui Gheorghe V. Pop…” Încă în aceeaşi seară, la cârciuma din comuna Poiana de Sus, atât Gheorghe V. Pop, cât şi Gheorghe V. Pop au dat câte un rând de ţuică în cinstea faptului că au câştigat procesul. După care, încurajaţi de actele oficiale, au început să se certe iarăşi.

3.Răzbunarea – S-a întâmplat ca Robert J. Loockers să-i facă o porcărie îngrozitoarea lui Julius Zimberlan. O porcărie îngrozitoare! Cine ar fi crezut că Robert J. Loockers, modelul de demnitate şi onestitate, să fie în stare de aşa ceva? Nimeni! Şi, totuşi, Robert J. Loockers i-a făcut o porcărie îngrozitoarea lui Julius Zimberlan. O porcărie îngrozitoare! Dacă l-ar fi prins undeva, într-un codru întunecat, de pildă, Julius Zimberlan n-ar fi ezitat nici o clipă să-l omoare pe Robert J. Loockers. De câte ori îşi imagina scena, parcă se şi simţea ceva mai bine.
Iniţial, toate cunoştinţele au rămas interzise, apoi, încetul cu încetul, au început să ia atitudine. În oraş, dar chiar şi în întreaga regiune, atacurile împotriva fostului model de demnitate şi onestitate Robert J. Loockers au sosit de te miri unde. O vreme, Julius Zimberlan s-a simţit măgulit de numeroasele denunţuri împotriva fostului model de demnitate şi onestitate Robert J. Loockers, însă când aceste ieşiri au venit chiar şi de la persoanele cele mai dispreţuite, Julius Zimberlan n-a mai fost la fel de fericit. Dar cel mai rău i-a picat când până şi avocatul dr. Jannek – „Dr. Gunoi”, cum era alintat de toată lumea -, cel mai rău i-a picat când până şi avocatul dr. Jannek – Dr. Gunoi a scris un articolul mizerabil în ziarul local. Asta a depăşit orice limită. Aşa că Julius Zimberlan s-a dus la fostul model de demnitate şi onestitate Robert J. Loockers, i-a povestit cât de bine îi face să-şi imagineze că-l va prinde într-o bună zi într-un codru întunecat, unde îl va omorî cu siguranţă. Apoi, i-a dat în cap cu o rangă lui dr. Jannek. (Julius Zimberlan n-a putut suporta nici o clipă gândul că ar putea fi asimilat cu „Dr. Gunoi”.)
Scena atât de dragă, cea cu codrul întunecat şi uciderea fostului model de demnitate şi onestitate Robert J. Loockers, nu i-au putut-o lua nici în închisoare.

GHEORGHE SCHWARTZ este un foarte cunoscut prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor, autorul romanului „Autiștii cărților”…