Arhive etichetă: proză

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 11)

BĂTRÂNA DOAMNĂ ȘI AUROLACUL

Episodul 11 (ultimul)

https://scontent-frt3-1.xx.fbcdn.net/v/t34.0-12/17012659_10208532772018174_872300479_n.jpg?oh=d8286353314908bf0ff67cf987398dcb&oe=58BA6606Bumbi a înțeles că se va întâmpla ceva. Goanga era tăcută, abia scotea o vorbă sau două și părea preocupată de fiecare mică întâmplare. Prin experiențele lui din ultimii douăzeci de ani, Bumbi tânjea după ostilitate și după dispreț, oricât ar părea de curios. Au apărut valuri întregi în viața lui, cu un singur scop, pentru a se lăsa purtat de ele. Tremura ca și când ar fi avut febră, dar era mulțumit că nu-l vedea nimeni. Îl durea capul și avea gura uscată, chema la el fantome cunoscute.

–Trebuie să-ți spun ceva, a zis Goanga, la începutul lui februarie.

–Spune, a răspuns Bumbi, morocănos.

–Eu o să plec în Anglia, la fratele meu… Ăla de la emisiune, știi tu…

–Drum bun, i-a răspuns, apoi s-a întors pe partea cealaltă, cu fața spre zidul pivniței. Continuă să citești

Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

Fotografia de profil a lui Radu ParpautaAm un strat de ghiocei. Acum au apărut viorelele. Într-un an m-am certat cu mama, fiindcă băgase pămînt peste ele. Aș fi avut mult mai multe. Am toporași lîngă cușca cîinelui, o cușcă pe care a făcut-o Vlad și nefolosită, nu mai bag nici un cîine în cușcă, mi-am promis, spre ciuda tuturor poștașilor. Toporașii îi am sub o tufă de liliac. Mă uit mereu acolo. N-ați ieșit, măi, prostuților! Of, știu că Andreea iarăși o să mă invidieze! Continuă să citești

Gheorghe SCHWARTZ – Proza de sâmbătă

Fotografia de profil a lui Gheorghe Schwartz1.

J.Z. a luat Marele Premiu

În sfârşit! Julius Zimberlan a primit – în sfârşit! – Marele Premiu. În sfârşit! Felicitările n-au mai contenit, iar leitmotivul a fost „Tu trebuia de multă vreme să iei marele premiu! Dar bine că l-ai primit măcar acum! Felicitări sincere!”. Al doilea leitmotiv a fost: „Câţi bani ai primit?” Continuă să citești

Pușa ROTH – Proză scurtă

Pușa RothStăpânul rezervaţiei

Într-o duminică, zi călduţă de primăvară – una dintre puţinele de anul acesta – m-am urcat într-un autobuz şi m-am aşezat pe unul dintre scaunele care are pereche în faţa lui. Nu era aglomerat, nici în maşină, nici pe stradă, aşa că mi-am văzut liniştită de gândurile mele, bucurându-mă de soare. Aproape că nu am observat când în faţa mea s-a aşezat un bărbat de vârstă medie îmbrăcat în ţinută militară, cu ghete noi, curate, cu raniţă în spate, ochelari de vedere prinşi cu un fir bleu, contrastând uşor cu verdele uniformei dar şi cu statura acestui om înalt şi cu o privire pătrunzătoare. Continuă să citești

Cristina Monica MOLDOVEANU – Proză scurtă; trei secunde…

Fotografia de profil a Cristinei-Monica MoldoveanuTrei secunde

1.X și Y

De ce l-or fi poreclit Lenin nu se poate spune cu precizie. Un vlăstar dintre fiii satului care a ajuns pe căi mai ocolite la oraş. Fiecare om cu istoria lui. Ori fiindcă era o asemănare între barba lui poate prea îngrijită şi cea a sus-numitului personaj istoric, ori fiindcă amintirea omului politic bântuia prea puternic în vremea de odinioară în cătunul mic şi paşnic. Eu nu l-am cunoscut decât din poveşti, răsturnate la vremea mesei, când ne adunam cu toţii, obosiţi după o zi de muncă. Şi timpul a cernut uitarea peste ele. Continuă să citești

Teodor Constantin BÂRSAN – Fragmente

Fotografia de profil a lui Constantin TeodorŞobolanii

Ziua 1.

S-a umplut oraşul cu şobolani. Şobolani mici, murdari, mari, blănoşi, scârboşi au început să apară pe străzile şi piaţetele oraşului. Poate am exagerat când am zis că s-a umplut. Dar au început să apară destui. Mie personal nu-mi plac, dar momentan sunt o curiozitate a oraşului nostru. Turiştii sunt impresionaţi de numărul lor. Câtorva le-am făcut câteva poze. Să am o amintire. Turiştii se uită de parcă nu ar mai fi văzut şobolani în viaţa lor. Unii se apropie, îi mângâie. Sunt inofensivi. Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 10)

https://scontent-frt3-1.xx.fbcdn.net/v/t34.0-12/17012659_10208532772018174_872300479_n.jpg?oh=d8286353314908bf0ff67cf987398dcb&oe=58BA6606Doamna nu se uita, de obicei, la emisiunile siropoase, lacrimogene, dar în seara de sfârșit de ianuarie, în care auzea vântul zdrențuind totul afară, și-a tras fotoliul mai aproape, și-a acoperit picioarele cu pătura pufoasă, și-a adus și un ceai fierbinte din bucătărie și a așteptat să treacă genericul bubuitor și strident. Întâlniri de gradul zero, așa se numea emisiunea pe care nu o mai văzuse niciodată până atunci.

–Doamnelor și domnilor, avem astăzi o ediție de excepție a emisiunii noastre, prima din noul an, în care ne propunem să intrăm în sufletele dumneavoastră, zicea o domnișoară împăiată cu zorzoane colorate, împingându-și picioarele lungi, dezgolite printre aripile lungi ale unei rochii cu sclipici. Continuă să citești

Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

Fotografia de profil a lui Radu ParpautaAm un strat de ghiocei. Acum au apărut viorelele. Într-un an m-am certat cu mama, fiindcă băgase pămînt peste ele. Aș fi avut mult mai multe. Am toporași lîngă cușca cîinelui, o cușcă pe care a făcut-o Vlad și nefolosită, nu mai bag nici un cîine în cușcă, mi-am promis, spre ciuda tuturor poștașilor. Toporașii îi am sub o tufă de liliac. Mă uit mereu acolo. N-ați ieșit, măi, prostuților! Of, știu că Andreea iarăși o să mă invidieze! Continuă să citești

Gheorghe SCHWARTZ – Proza de sâmbătă

Fotografia de profil a lui Gheorghe Schwartz1. Patruzeci de ani de sacrificii liber consimţite până la victoria finală

În ziua unu a anului unu a Noului Calendar, când s-a făcut bilanţul celor patruzeci de ani ai războiului civil care a înjumătăţit populaţia Insulei, Preşedintele, printr-un comunicat solemn, a justificat în faţa mulţimii cele întâmplate astfel: Continuă să citești

Pușa ROTH – Proză scurtă

Pușa RothFemeia și calul

Avea aproape patruzeci de ani şi născuse în prag de iarnă al treilea copil, o fetiţă. Era o femeie harnică, făcea tot ce era posibil, ca să-şi crească fetele mai bine decât crescuse ea. Era măritată cu un oltean gelos şi cam leneş, Dumnezeu să-l ierte, iar femeia suporta sudălmile şi chiar palmele zdravene care se abăteau asupra ei din te miri ce. Era o Fefeleagă de câmpie ce căra cărbuni cu sacoşa, să aibă ce pune în sobă. La câteva luni de la ultima naştere, în plină iarnă, femeia avu un gând straşnic: să găsească un cal, cu care să facă treabă în gospodărie sau chiar să-l vândă să-şi mai rotunjească veniturile.

Continuă să citești