1. Laureații Nobelului n-ar putea fi profesori în România… 

Și nu doar cei pentru Economie, despre care este vorba în analiza atașată, ci pentru majoritatea domeniilor. Conform criteriilor noastre de promovare nici măcar Einstein n-ar putea fi profesor la vreo universitate băștinașă. Bănuiesc că avalanșa de plagiate se datorează, dacă nu integral, măcar în foarte mare parte, și criteriilor noastre de evaluare/ promovare etc. Trei cărți și un snop de articole ISI –  sau un snop dublu de studii BDI – pentru postul de conferențiar te lasă visător – și așa rămîi. Acesta e stahanovism, nu creație științifică. Ca să nu mai spun că activitatea didactică, principala menire a unui profesor, a ajuns a cincea roată la căruță! Trist de amuzant este altceva, cu toate aceste criterii, an de an mai dificil de atins, nici o universitatea românească nu se strecoară în primele 500 în oricare din clasamentele internaționale. Și, pe de altă parte, sînt pline universitățile de profesori. Din cînd în cînd, cum e recentul caz al rectorului UVT, aflăm că a promovat pe bază de plagiat multiplu! QED! Dar vorba lui Sorin Antohi, o răzbunare tot există – nici profesorii din România n-ar putea fi laureați Nobel!

2. Doru Bușcu – Radiografia regimului Băsescu și autopsia hoitului lăsat moștenire…

Excepțională radiografia regimului de tristă memorie, a rămășițelor sale pestilențiale și excelent avertismentul final: „Dacă, pe 11 decembrie, Băsescu ajunge iar în Parlament, înseamnă că și Ceaușescu, dacă trăia, ar fi ajuns. Înseamnă că acei oameni care-l votează se uită prost prostește la un cîine beat cu covrigi în coadă.”. Păi, da!

3. Dorin Tudoran despre GDS ca „partid la stat”

Da, descifrează excelent Master DT strategia GDS, ca să spun așa, de a se arăta mereu util celor care, după cum li se pare, vor ajunge la putere. Eu sînt oleacă mai pesimist în ceea ce privește prorocirea lor în cazul alegerilor de față… Si, după cum spune finalul textului: „La Antena 3 ar fi trebuit să meargă dna Alina Gorghiu, fiindcă a cam venit timpul să dovedească ce poate. Ce nu poate se cam știe.”.  Ei, ceva știe totuși, să distrugă PNL! Foarte potrivit și desenul lui Dion. Ar mai fi și situația amuzantă că vineri, la București, voi fi într-o comisie de doctorat cu dl Pleșu, unul din farurile GDS, pe care nu l-am mai întîlnit de vreo 20 de ani! Asta-i viața!

4. „Orgasm”, o proză de Bedros Horasangian, respinsă de revistele USR

Nu de toate, desigur, numai de cele cărora s-a adresat! E o nebunie, pentru că proza este foarte bună, iar delicatețurile sînt tratate cu umor. O fi de la numele personajelor?! Deci, publicații USR refuză să publice povestirea unui dintre puținii scriitori adevărați care mai onorează această instituție cam în cădere liberă… Așa e la noi. Nutresc nădejdea că, în acest spațiu al libertății, povestirea se va bucura de un public mai numeros decît al oricărei reviste usr-ist. Pentru cei mai puțin informați cu literatura contemporană, pun și linkul către articolul din Wikipedia, cu precizarea că nu e actualizat, se oprește prin 2002 – 2003, or de atunci Bedros a mai publicat încă pe atîtea cărți. Ca să nu mai vorbesc despre cercetările din ultimii ani dedicate chestiunii genocidului armean de la 1915…

ORGASM

Bedros Horasangian

Au fost ei la nunta lui Cristian Davidescu cu Adela Orban. Ce frumoasă era mireasa, și el inteligent și elegant, ca un prinț arab. Bine că ajută și ei cu bani pe Dinamo,dar și pe Universitatea, altfel se duce dracu echipa din Bănie. Mai sunt și sponsori discreți. Fă binele și aruncă-l în mare, ziceau ăi bătrâni. Alde Becali cu Steaua lor abia așteaptă să se aleagă praful de Craiova și Timișoara. El e dinamovist de cînd se știe, nu contează unde s-a născut. E important să fii om! A ținut cu cîinii roșii și cînd a fost magazioner la OCL, și șef de post la Sinești, și cînd era student la Universitatea Spiru Haret și cînd a fost consiler al ministrului, și cînd a plecat din țară trimis Consul General la Chicago. El ar fi vrut ambasador la Havana, dar l-a luxat Simirad de la Iași. Mai rar om ca dl Geoană. N-a fost să fie, nu mai contează acum. A crezut c-o să-l întîlnească la nunta lui fata lui Gabi Oprea sau la cea a lui Cristi. N-a venit. În schimb a fost multă lume bună. 1000 de invitați, nu e de colo. Craiova e oraș mare. Și ce de lume bună, tort de doi metri, oameni de afaceri, aranjamente florale de te durea și capul privindu-le de frumosase ce erau, artiști, berbecuț la proțap, mese bine asortate, academicieni, purceluși de lapte, se topeau în gură, nici nu mai apucai să te uiți după dame! Și cîte un pepene de Dăbuleni la fiecare învitat, să mori de rîs nu alta, distracțíe mare! Și ce de haine frumoase, Dumnezeule, se vede cînd e nu te mai uiți la bani și vrei ca totul să fie ca în basme. Carpacio cu parmezan aromat în busuioc, și homari, și scoici și creveți, și sufle de dovlecei canadieni, și melcii cu pepene galben, wow, tare de tot, doar înghețata n-avea fructe de mare. Le place al dracu la românii de azi fructele de mare! Carne de porc. Hm, porc, ce porcărie, cum să mai mănînci carne de porc dacă are atîta colesterol pe centimetru patrat, nu ? Frumos, ce mai.

Se răsucește în pat Ion Bulan, om de afaceri și investitor strategic în imobiliare. Are afaceri și cu armament, mai discret, aici nu se bagă multă lume. Discreție totală, lucrăm doar cu profesioniști. E bine. Și muzică bună, și servicii de cinci stele. S-a întîlnit și cu Șoric de la Neamț. A luat-o pe coajă domnul comisar șef, dar justiția română e sinceră și o să facă dreptate, cere omul și despăgubiri. Ce mare lucru 150.000 de euro, după ce i-au stricat imaginea de om al legii și s-a mai certat și cu nevasta. Păi se face? Da, da, onoarea familiei. Nu e de joacă. Ce mai. Unde sunt stele multe, merge totul uns! O fi existînd și generali cu 5 stele? Parcă noi n-avem nici unul. O să-l sune pe Gabi Oprea să-l întrebe. Coniac este și de șapte. Vechimea e mai importantă. Hoteluri ar fi, cică e unul în Dubai, ceva ce nici cu gîndul nu gîndește Ionel Bulan. Da, mereu îi trec prin cap idei. D-aia are și bani. Viață ca în basme. Cum dracu o fi în basme? A tot auzit Ionel Bulan de vorba asta, dar tot nedumerit a rămas. Nu-i iese din cap nunta lui Cristi. A dat și el 5000 de euro. Dar de nuntă. Doar nu era să se calicească. Nu putea să nu-și țină rangul. Ori e boier, ori ce facem aici. Și el făcut-o lată, dar nici așa. Poate data viitoare. Hihihihi, să nu mîniem pe cel de sus, fără data viitoare. Casă de piatră are, perne multe și moi pentru amîndoi, Camelia e fericită, și copiii e bine, ăl mic știe deja să spuna Fuck you! Tare băiatul. Ce frumos e să ai copii inteligenți. E bine așa cum e acum.

Camelia, soția și mama copiilor lui se întoarce către el. Se simte bine, se vede. Se aude, arcurile moi simt și ele că ei doi se simt bine în patul conjugal. Saltea bună, arcuri de titan, totul de comandă. Italienii știu să facă paturi bune. Nu mai merge să dormi oricum, acum pînă și salteaua e gîndită de computer. Mai ales dacă patul este un loc unde trebuie să te simți bine. Cine nu vrea să se simtă bine în patul conjugal?

Se aude vocea Cameliei.

– Jean, puiule…Vreau să-țí mărturisesc ceva…

Clipe suspendate în dormitorul aflat în penumbra dimineții. Pendula de pe perete ticăie mersul indiferent al lumii. Perdelele sunt nemțești, draperia din Belgia. Totul de cea mai bună calitate, au și bonurile. Jean păstrează în ordine toate actele. Nu știi niciodată la ce-ți folosesc. Dacă te cheamă la DNA și te iau la întrebări de unde ai luat Bentley, cît a costat excursia în Caraibe și Țara de Foc, din ce bani e făcută vila de la Mogoșoaia? Ei, alta acum! Și la malul lacului, loc bun, 2000 de euro metru pătrat. Dacă se măsoară la cub, prețul e și mai mare. Un prieten cu relații la Cotroceni i-a sugerat că e bine să învestească și el la Gabriel Resources. Povestea cu aurul din Apuseni. Se pare că totul merge uns, e vorba doar de timp. Atunci s-ar băga și el, dacă are garanții. Dar poți avea garanții la români? Cînd ți-e lumea mai dragă te lasă cu curul în baltă. Pardon de expresie. Ce bine că și-a luat contabil neamț, Liebermann. Vorbește bine românește, dar are un accent care nu știi de unde vine. Cînd l-a întrebat direct pe Dl Liebermann de unde vine accentul ăsta, – Ionel Bulan nu are studii muzicale, dar are o ureche foarte fină – i s-a răspuns, cu zîmbetul pe buze, “Din vechime, Herr Bulan!”Aha, așa o fi, dar tot nu e lămurit. O să-l mai întrebe cu prima ocazie. Dacă nu uită. El a început să uite. Dar are și multe pe cap. D-aia e bine să ai și acte. Hîrtii, înscrisuri. Dosare, chitanțe, facturi fiscale, copii după convorbirile telefonice, să aibă dovezi. Acum  păstrează acte la orice, după ce Jean a fost arestat preventiv 29 de zile. Gata, să nu-și mai amintească. Ceasul rău. Tot acasă e cel mai bine. La urma urmelor arestat preventiv a fost și dl Patriciu, și dl Becali, și Dl Sechelariu și dl Dan Diaconescu, dl Tender, ce să mai spui, parcă și Dl Patapievici, dar nu e sigur. S-o întrebe pe Camelia dacă nu a fost puțin la pîrnaie și dl Patapievici, ăla cu papion, tare tipul, le zice bine la televizor. O fi fost și la nunta lui Cristi Borcea? Ar fi bine să angajeze un astfel de gînditor pentru copiii lui. Anii treec repede, educația bună și relațiile păzește viitorul. Nu e bine să te pui de-andoaselea cu puterea și organele. El se are bine cu toată lumea. Merge și la biserică atunci cînd are timp și-l imboldește nevasta.

Parcă îl întreabă ceva Camelia,

– Ce-i, Cami…Tu nu prea îmi spui multe…Ori țipi la mine, ori facem sex…și nu prea se înțelege bine ce vrei să spui…

Rîde cu înțeles.

O mîngăie alene pe coapsa generoasă. I-a făcut deja doi copii. O să-i mai facă. N-are mai mult de cinci ani de căsnicie. Cu Geta n-a prea mers. Nu voia copii, sex oral, sex tantric, sex nu știu, de parcă el ar fi fost campion de gimnastică. O nebună, ce mai. Și vacanțe peste tot, Hawai, Ibiza – unde a fost și nevasta lui Obama, și a lui Nicu Gheară, păi da, – Copacabana, toată ziua cu Bora Bora în cap și hai și noi la Marbela! De Mamaia sau Poiana Brașov, nici vorbă, au și ei vilă la Predeal ca tot românul cu stare. Mda. Cine îi băgase toate astea în cap, Jean se întreabă și azi. De la cap vin toate. Vreunul din derbedeii care-i tot făceau curte. El e un tip gelos, n-a mai suportat. Să-i facă ochi dulci unul altul din nespălații ăștia fără bani. A mai fost și un gălbejit, cică era japonez, a aflat că e din Filipine. A văzut negru. I-a dat papucii și un loc de casă la Găești, și gata, pa și pusi, la revedere. Cică a plecat după unul care e consul general al Marsilia. Un tip simpatic, așa se aude prin tîrg. Vorbe, auzeală. El, Ionel Bulan, a luat-o pe Camelia și acum este mulțumit. Și mașina asta, doar Nicolae mai are așa ceva. Mai e unul în Maramureș care crește struți. E carnea mai scumpă, dar se pare că are viitor. E pe agenda lui și struții. De elicopter îi e frică, prea e riscant. Pe cînd o mașină bună, e ca o femeie frumoasă. O achiziție utilă. Cumva mîndru de tot ce-i trece prin cap. Motor 12 cilindri în V, rîde el cînd e cu băieții la un pahar de whisky. Jean bea numai whisky. Cînd bea. Cînd nu bea, conduce mașina sau firmele lui pe care le administrează. Nu e simplu să aduni bani mulți și repede. Și doar din muncă cinstită. Totul e cu acte, nimic în afara legii. A stat de vorbă și cu un antreprenor mexican. Credea că e bulgar, dar vorbea doar spaniola. Jean știe ceva spaniolă, doar n-a stat trei degeaba la Madrid, Cadiz și Barcelona. I-a fost de folos și când a fost Consul General la Los Angeles. Îi plăcea cînd îi spunea toată lumea Să trăiți! Te simți mai altfel. Ideea e că unde e mare și port se fac banii repede. Cine știe, știe, cine nu, se ocupă de literatură. A dat o mie de parai unui poet să scrie ceva la botezul fetiței. Nu suna rău, ceva cu nori și flori, frumos. E mulțumit de cum merg treburile. Și de viața lui. E mulțumit în general. Ce și-ar putea dori mai mult după ce deja are totul? Să nu mîniem pe bunul Dumnezeu!

Duminica dimineața e bine în pat. Să lenevești în așternuturi albe, cu broderie pe margine și un cactus pe pervazul plin de mușcate înflorite și un crin imperial care face nu patru cupe, ci șase. E olandez. E nemțesc, nu olandez, nu se încurcă la bani dacă e ceva care-i place. Pe soția lui o cheamă Camelia, dar el o alintă Cami. E născută la Videle. Frumos și la Videle. Inainte a lucrat la o benzinărie. Așa a cunoscut-o. Îi făcea plinul și cînd s-a întors ia văzut fundul. O minune. Cifră octanică mare. Kerosen pentru aviație, ce mai. Așa a început totul. De ce o zice lumea că la noi toate sunt cu fundul în sus cînd la Cami se vedea chiar foarte bine că e o femeie de nota zece. S-au căsătorit la Bragadiru și au făcut nunta în Pipera, au luat casă în Voluntari, lîngă a lui Vosganian, bucureștean și el ca și ei. Senatorul albanezilor, un tip simpatic, știe multe glume.

–  Ei, și tu…zău așa… Prea te înfigi în mine cînd vreau și eu să fiu draguță cu tine…nu vrei să fiu drăguță cu tine, ia zi..?

Camelia îl ciupește pe neașteptate de sfîrcul drept. Știe despre zonele erogene destule, Jean n-a avut răbdare să i le emumere pe toate. El n-are nici timp și nici răbdare acolo unde ea pune și suflet nu doar trupul la bătaie. Ii place să fie admirată de bărbatul ei. Dar nu-i displace dacă fluieră după ea și muncitorii de pe schele sau cei care lucrează la alimentarea cu apă a zonei.

Bine că ei au centrală proprie. O să-și facă și una eoliană. La ăia mici le-a plăcut cum se învîrt paletele și Jean le-a promis că o să aibă și ei una. Pentru copii, orice.

-Au! Ai înnebunit… Ce chestii sunt astea… Ce te-a apucat… să ne sculăm… ar fi trebuit să fiu deja în cizme… Ce facem dacă mi se ridică catargul…

Hihihihi.

De cînd au și o barcă cu motor s-a schimbat și terminologia lor erotică. Nu putem spune chiar tot.

De cînd Camelia l-a văzut pe Brad Pitt în cizme, îl obligă pe Jean al ei să umble cu cizme. La început a făcut mutre, ce-o să zică angajații de la firmă, cei de la ministere, Bogdan Baltazar și Adrian Vasilescu, ăștia de pe la bănci, mă rog, pe unde tot umblă el. Peste tot. Și la DNA a fost, dar s-a înțeles și cu ei. Oameni sunt și ei. Trebuie să știi să te adaptezi la toanele fiecăruia. Totul se pote vinde și cumpără. Asta îi place lui Ion Bulan la români. Că nu sunt încăpățânați ca abulagrii s-o țină una și bună, O prostie. Viața se schimbă mereu, e o roată, îi place lui să mediteze uneori privind peste lac cum zboară rațele care tot vin și pleacă.

–  Jean…

–  Ce-i…Spune, puiule…Nu bem și noi o cafea…Te lenevești, ai?

Cami se pisicește pe lîngă domnul Bulan.

–   Vreau să-ți mărturisesc ceva…

–   Ce e puiule… Vrei să mîncăm niște mici la Cocoșatu? Te duce băiatu…

–   De două zile nu mai am orgasm…

– Auleor…Ei, nu spune…Și vecinii ce zic? Eu ți-am spus mereu că o să avem probleme din cauza instalațiilor…

– Ei și tu, acum…O ziseși…Cu instalațiile stăm bine…Hihihihi! ia uite ce are băiatul aici…Hihihi

– Cami…Stai cuminte că te rup…!

Cami il sărută pe obraz.

Jean se întinde în pat atotputernic.

–    De orgasm mă ocup eu… parcă mai aveam prin casă…de ce nu mi-ai spus să dau comandă să ne aducă două–trei bidoane…Și compot de ananas și dulceață din muguri de brad… pentru tine orice fel de orgasm poate comanda Jean al tău!

–     Jeane…Nu mă fă să roșesc, știu că ții la mine și ai început și tu să mănînci ecologic…fără E–uri, bine că ai renunțat și la obiceiul ăsta nenorocit să mănânci salam cu pâine…acum nu mai ești tractorist, nici șef de post, nici Consul general, acum ești boss… nu vezi cum te apreciază și iubește toată lumea…și nevasta lui Arvinte era cu ochii pe tine alaltăieri seara…E normal dacă i-a scos lu barbatu ei prostata ce vrei …Tînjeste și ea după un orgasm bun…

–   Păi să-i dăm și ei. Cînd aduc, ce naiba… Nu-mi place de ea… e prea slăbănoagă… mie imi plac femeile femei, nu bibelouri de material plastic… ia uite ce e aici!

O pocnește zdravăn peste fund, partea dorsală, precizează uneori Cami cînd îl privește languros în ochi, în timp ce Cami a lui s-a întors să ia ceasul de pe noptieră.

– Noi ce facem acum…uite e deja 12… Ce-ai zice să mîncam nişte ciorbă de burtă la micul dejun? Ar fi tare… La prinz am pregătit ciuperci cu mango, ceva foarte tare…fără E-uri, ecologic… Ai auzit că a trimis-o ăștia ai tăi pe Mioara la Strasbourg… Ce fată bună, și voia să mi te ia și urîta asta cu ochelarii ei cu tot… Ca să vezi cum e viața… Ce zici scumpule ?

Jean lenevește în pat și se tot gîndește și nu-i vine să creadă că a rămas fără orgasm soția lui scumpă. Tocmai din cauza lui, care se ocupă să aibă de toate în casă? E, tu-i orgasmu mă-sii, asta-i bună, face el rost!

–  Tot nu pricep cum ai rămas fără orgasm…Cînd ți-am spus de un milion de ori să-mi spui ce vrei din vreme ca să nu aud chestia asta cu n-am și n-avem… Vreau să ai tot ce e frumos în lumea asta… Am suferit și muncit pentru asta… Știi doar cît te iubesc!

–  Și eu te iubesc, dar nu mai am orgasm… iartă-mă, iartă-mă…așa sunt eu mai directă, nu am vrut să te supăr… Stau cuminte și apoi dau cu bîta în cap omului…mai bine nu-ți spuneam…

Jean se înfurie. Își aprinde o țigară.

Ei fir-ar al dracului să fie…

– O rezolvăm, se rezolvă…Sun-o pe Cristina imediat…să dea comandă cît orgasm vrei tu!

–  Ei, nici așa…Nu te face că nu înțelegi… Puiule…ia să vedem ce ai tu pe aici… Poate mai facem un bebi, ce zici… Unul mic și drăguț…

–  Lasă-mă-n pace…sunt nervos…vreau să facem rost de orgasm și apoi mai stăm de vorbă…

–  Ce să mai stăm de vorbă, trecem la treabă…poate vine și orgasmul…Hihihi!

Ea îl ia în brațe pe Jean și începe să-l sărute cu foc în timp ce el vrea să vorbească la telefon cu secretara lui ca să comande niște orgasm pentru soție.

 Brusc imaginea dispare de pe ecran. Asta a fost tot. In sala de proiecție se aprinde lumina.

–   Cum vi se pare, Domnule Președinte…

–   Mda… Hăhăhă… Tare chestia cu orgasmul… Cum ați obținut înregistrarea? Filmul nu e rău… Cine a regizat filmul… Ați prins și ce gîndesc personajele… E în 4D toată chestia, văd că nu vă încurcați la bani…

–   Prin mijloace specifice…hihihihi, se poate… Cristian Mungiu… și băieții lui Maior… Premiul unu la Cannes… Acu lucrează la alt film… Poate luăm și un Oscar, un Nobel… Ce dispuneți?

–    Scoate-ți orice referire la Cotroceni și la Patapievici… Sugerați discret dorința mea… Mă rog, mda, titlul e cam tare… Cu toate că nu mi-ar displace ideea cu meditațiile pentru idei… Poate am avea și noi nevoie, ce zici Lăzăroiule?

–    Nu spun nimic, eu execut, domnule Președinte…

–    Hai, lasă, mie îmi spui…am plecat, să vedem cum stăm cu orgasmul națiunii… Hă hă hă… La vizionarea asta puteați să mă serviți și pe mine cu două-trei orgasme… Hahahaha… Nu v-a trecut prin cap, la toate trebuie să mă gîndesc doar eu… Păi n-am zis eu că nu e criză… Să-l punem pe Boc să ne facă un studiu… Doar pentru noi… Bună ziua!

–    Să trăiți! Am înțeles, o să aveți un raport complex. Poate ne e de folos și la Ministerul Muncii… Să trăiți! Iar Boc, vai de păcatele mele… Mai bine-i ceream să mă facă pe mine Premier…

Deja nu mai era nimeni în sală. Ce naiba a vrut să spună șeful cu două-trei orgasme ?

Sebastian Lăzăroiu, Ministrul Muncii și al Protecției Sociale, dar și un colaborator apropiat al președintelui este nedumerit. Unde bate șeful? Scoate laptopul, îl deschide și dă căutare pe Orgasm. E uluit ce citește. Cocktail cu Grand Marnier, Irish Cream și Orange Flavour Liqueur. Mai e o variantă cu 30 ml de Cointreau, 30 ml Bailey’s, Irish Cream și 20 ml Grand Marnier. Se servește cu cuburi de gheață și paharul garnisit cu cherry. Ce chestie, Ministrul Muncii este uluit. Ia uite, Screaming Orgasm, cu vodka, Amaretto, Triple sec… dă unde naiba să știe el toate astea, el e doar sociolog, nici Ghiță Ionescu nu putea întrevede toate convulsiile economiei mondiale. Al naibii șefu ăsta, pe toate le știe. Și fără să citească prea multe! Mă rog, se poate trăi și fără orgasm. A concluzionat ministrul. A închis laptopul și a chemat mașina să-l ducă la minister.

Nimeni nu știe ce-l așteaptă.

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…