Arhive etichete: Liviu Antonesei

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, mai…

Liviu Antonesei1.Horia Pătrașcu – De ce nu sînt de acord cu moartea

Titlul poate înșela puțin. Nu de moartea în sine este vorba – cu care cred că nimeni nu e de acord, dar se împacă cu gîndul! – ci despre eutanasie. Autorul este împotriva acestei proceduri de a ieși din viață, dar în același timp, enumeră argumentele adepților, pe care, de bună seamă, le respinge. Sînt totuși cîteva probleme lăsate pe dinafară – în condițiile în care eutanasia este permisă într-un număr foarte mic de țări, practic este o procedură accesibilă numai elitelor, oamenilor cu bani, săracii n-ar putea apela, în disperare de cauza, numai la clasica sinucidere. În afara de asta, din aceleași motive de legalitate, majoritatea indivizilor nu au cum să aleagă… Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, martie…

Liviu AntoneseiCarlo Cipolla – Legile prostiei

Am mai postat acest text acum vreun an de zile și a avut, pe bună dreptate, succes. Acum, mi-a revenit textul de la Dl Dumitru Ion și m-am gîndit că e foarte nimerit să-l reiau – în fond, prostia este eternă, iar vigilența noastră ar trebui să nu fie nici măcar o clipă slăbită, nici măcar față de prostia din noi, cu care sîntem îndeobște mai îngăduitori. De data aceasta, voi posta și linkul către articolul din Wikipedia, dedicat acestui remarcabil economist și gînditor italian… De fapt, linkurile către ediția engleză, dar și către cea italiană. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, februarie…

Liviu Antonesei1.Zece miracole românești. Un poem

 Se întîmplă în România. Și numai în România:

1.Numai în România un popor poreclit vegetal are nevoie de un singur abuz că să urce pe scara evoluției pînă la clasa vertebratelor.

 2.Numai în România artizanul victoriei electorale a unui partid alege să moară cu partidul de gît la o lună de la victorie. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, ianuarie…

Liviu AntoneseiMai 1988 – Poemul care mi-a salvat viața…

Am evocat de curând un lung poem, scris în mai 1988, Urlu. Despărțirea de lume. Un testament, despre care spuneam că mi-a salvat viața. Sau măcar integritatea mintală. Și așa este. De altfel, deși a circulat printre prieteni, cu greu l-am socotit un poem, în sensul literar al termenului, m-am privit mai degrabă ca pe un fel de document biografic, psihologic, in fel de exercițiu de autoterapie. În fapt, mereu am scris poeziile de mînă, acesta este singurul poem scris direct la mașină, ca și cum aș fi fost sub dicteu automat. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, decembrie…

Liviu Antonesei1. Laureații Nobelului n-ar putea fi profesori în România… 

Și nu doar cei pentru Economie, despre care este vorba în analiza atașată, ci pentru majoritatea domeniilor. Conform criteriilor noastre de promovare nici măcar Einstein n-ar putea fi profesor la vreo universitate băștinașă. Bănuiesc că avalanșa de plagiate se datorează, dacă nu integral, măcar în foarte mare parte, și criteriilor noastre de evaluare/ promovare etc. Trei cărți și un snop de articole ISI –  sau un snop dublu de studii BDI – pentru postul de conferențiar te lasă visător – și așa rămîi. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, noiembrie…

Liviu Antonesei1. „România educată” 2016 – 350.000 de analfabeți

Excelent articolul lui Patrick Andre de Hillerin în ceea ce privește documentarea și diagnosticul pus învățămîntului românesc. De la 245.000 de analfabeți în 2011 la cifra de acum e un salt spectaculos, ca să nu mai spun că și vechiul bilanț e terifiant. Abandonul școlar a ajuns la 19%, prin urmare unul din cinci copii/ tineri renunță la școală. Mai sunt și cifrele privind trecerea examenului de bacalaureat. Sînt însă mai puțin convins de valabilitatea soluțiilor propuse de autor, parte sînt utopice, parte din motive ce țin de principiul drepturilor cîștigate. Din acest motiv, postez alături și textul lui Mihai Radu, care pune niște bemoli, relevînd măcar foloasele aduse respectivele servicii publice de niște salarii decente pentru salariații din sistemul medical și de învățămînt. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, octombrie…

Liviu Antonesei1. Adam Zagajewski laureat al Premiului Panonius!

Marele poet polonez Adam Zagajewski este laureatul din acest an al unui din cele mai importante premii de poezie din lume, acordat de PEN Clubul maghiar. Din juriul internațional face parte și poetul Dorin Tudoran, care ne spune mai multe despre eveniment în linkul atașat. Eu mă bucur foarte mult pentru AZ, un poet extraordinar, pe care am avut prilejul și să-l întîlnesc de cîteva ori prin cafenelele și pe străzile Cracoviei, unde s-a repatriat din Franța în 2000, parcă. Cum avut ocazia să-i văd și pe cîțiva scriitori importanți, care nu mai sunt: Mrozek, Lem, Szymborska, ultima laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Mai vreau să semnalez că între candidații din acest an la importantul premiu s-a numărat un alt excepțional poet polonez, Julian Kornhauser, al cărui fiu este absolvent de limba română al secției de la Universitatea Jagiellonă!

Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, septembrie…

Liviu Antonesei

1. Revista internațională Hyperion: On the Future of Aestetics (New York, Londra, Paris) a dedicat numărul Gellu Naum: Centenary Issue (Volumul IX, nr. 2, Autumn 2015) împlinirii a o sută de ani de la nașterea marelui poet. Numărul mi se pare excepțional și din acest motiv îl postez, chiar și cu aproape un an întîrziere. Guest editor este Valery Oișteanu. Pe lîngă exegezele aparținînd unor interpreți români și străini, revista cuprinde și o amplă selecție din opera lui Gellu Naum, tradusă în engleză. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI- Semnele timpului, mai…

Liviu Antonesei

1.Asediul Vienei n-a mai avut loc

Întors de la jumătatea drumului, mă gîndeam

că strămoșii valahi făceau catering pentru oștile otomane

pe cînd șleahta venise cu intenții opuse –

am rămas în hotel, în preajma aeroportului,

nu am pornit într-un al doilea asediu al Vienei… Continuă să citești

Liviu ANTONESEI- Semnele timpului, aprilie…

Liviu Antonesei

1.Bancuri de week end. De la Doamna Zoe Petre

smiley_73

(Cu mulțumiri)

– Bunicule, Bunicule, ia-mi și mie o înghețată te rog..
– Ce spui mă…??
– Cumpără-mi și mie o înghețată ! zbiară copilul.
– Nu mai țipa așa, zice bunicul, că nu sunt surd ! Cu ketchup sau cu maioneză ?

Doctorul:
– Nu-mi place deloc cum arătaţi.
Pacienta:
– Ei, doctore,  nici dumneata nu eşti vreo frumuseţe.

– Pentru obezitatea dumneavoastră e nevoie  doar de o ușoară gimnastică.
– Vă referiți la genuflexiuni, domnule doctor?
– Nu! E suficient să dați negativ din cap când vi se aduce mâncare…

– Sunteţi noua secretară a soţului meu?
– Da.
– Sper să nu aveţi acelaşi apetit sexual ca şi predecesoarea.
– Dar cine a fost predecesoarea mea?
– Eu.

Soţia se plânge soţului :
– Cred că s-a întâmplat ceva cu telefonul nostru: am vorbit astăzi cu prietena mea şi nu reuşeam să ne înţelegem deloc!
Soţul :
– Dar aţi încercat să vorbiţi pe rând?

Două doamne tinere, de mult timp prietene, dar de ceva timp căsătorite, se hotărăsc să iasă fără soţi în oraş. După câteva ore petrecute la un bar pe înserate se întorc pe jos acasă. La un moment dat una zice:
– Fată ce mă fac? Fac pe mine! Nu mai pot să ţin până acasă.
Cealaltă răspunde:
– Şi eu la fel! Hai să intrăm aici în cimitirul ăsta că e întuneric şi nu ne vede nimeni…
– Bine dar cu ce ne ştergem?
– Eu cu chiloţii şi apoi îi arunc.
– Eu nu renunţ la chiloţi, dar găsesc eu o soluţie.
A doua zi se întâlnesc bărbaţii.
– Oare unde au fost nevestele noastre aseară? A mea a venit acasă fără chiloţi.
– Tu stai bine. A mea a venit cu o panglică în fund pe care scria: „Nu te vom uita niciodată. Fraţii Ionescu”

Profesorul de psihologie explică:
– Cel mai bun mod de a salva o femeie de la depresie este sexul.
Un student întreabă:
– D-le profesor, şi cum poţi aduce o femeie la depresie?

Medicul se plimba cu soția pe o alee, in parc. La un moment dat, o tânără cam sumar îmbrăcată, îl salută pe medic toată numai zâmbet, privindu-l oarecum insinuant. Soția, contrariată, îl întreabă:
– De unde o cunoști pe domnișoara?!
– Ei, de unde o cunosc?! Am cunoscut-o din motive profesionale.
Soția se gândește puțin, apoi întreabă din nou:
– Vorbim despre profesia ta sau a ei?

– D-le doctor, mi-am fracturat piciorul în două locuri!
– Îți amintești de aceste locuri?
– Da!
– Să nu mai mergi pe acolo!

O tânără, proaspăt căsătorită, vine în lacrimi la maică-sa:
– M-a bătut soţul.
– Cum?… Doar a plecat ieri în deplasare!
– Și eu am crezut la fel!

2. Bancuri de week end. Unele noi, celelalte numai bune!

smiley_73

(Cu mulțumiri nepoatei Anca Vlase, care tocmai din Germania tulburată se străduie cu aprovizionarea noastră!)

Problemă de logică:
Ion câştigă 2000 pe lună. Soţia lui, Ileana, cheltuie 4000.
Întrebare: Ştie Ion de existenţa lui Vasile?

xxx

Doctorul îşi întreabă pacienta:
– Ce vârstă aveţi, doamnă?
– Mă îndrept spre 30.
– Din ce direcţie?

xxx

– De ce-mi cereţi să achit nota de plată înainte de a lua masa?
– Problema e că dumneavoastră aţi comandat ciuperci.

xxx

– Mami! Tata iar s-a îmbătat!
– De unde ştii?
– Bărbiereşte oglinda din baie!

xxx

Bunica îşi duce nepotul la Grădina Zoologică. Ajunşi în faţa cuştilor cu maimuţe, nepoţelul exclamă:
– Uită-te la aia, ce bine seamănă cu matale, bunico!
– Să ştii că e foarte nepoliticos ce ai spus!
– De ce? Doar maimuţele nu înţeleg ce vorbesc eu!

xxx

În Epoca de Piatră, elevii sunt în peşteră la un examen.
La un moment dat, se aude o bufnitură, apoi un urlet.
– Neanderthal, de ce ţipi?
– Mi-a căzut fiţuica pe picioare.

xxx

Doi bărbaţi discutau într-un bar.
– Cine ţi-a făcut cunoştinţă cu soţia ta? întreabă unul.
– Ah, nu pot să dau vina pe nimeni, pentru că ne-am întâlnit întâmplător!

xxx

Ghidul în autocar, către grupul de turişti:
– Cândva în aceste locuri, tâlharii îi jefuiau pe călători…
– Şi acum?
– Şi acum după cum vedeţi, s-au construit 3 hoteluri de lux!

xxx

Lângă cascadă Niagara ghidul se adresează grupului de turişti:
– Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, veţi putea auzi zgomotul căderii apelor.

xxx

Discuţie într-un restaurant:
– Ospătar, grătarul meu miroase a ţuică!
Ospătarul se dă doi paşi în spate şi întreabă:
– Dar acum?

xxx

În faţa universităţii în timpul examenului de admitere stătea un ţăran cu un viţel legat de sfoară. Un profesor care trecea pe acolo se opreşte şi-l întreabă mirat:
– Ce faci cu dobitocu’ ăsta la universitate, bade?
– Apăi, dom’ profesor, dobitocu-i la examen. Asta-i numa’ pila!

xxx

– Nu vă supăraţi, domnule, că vă spun asta, dar secretara dumneavoastră a fost foarte nepoliticoasă. A ţipat la mine şi m-a trimis la dracu’!
– Atunci, de ce aţi venit la mine?

xxx

Doi prieteni stau de vorbă la cârciumă:
– De ce să-mi cumpăr maşină dacă toţi prietenii mei au şi mă pot servi?
– Asta i-am spus şi eu soţiei tale când m-a întrebat de ce nu mă însor…

xxx

– Nu aveţi de ce vă teme, spune psihiatrul. Nevroza soţiei dumneavoastră nu este periculoasă. Poate să trăiască cu ea până la o sută de ani.
– Tocmai de asta mi-e frică!

xxx

Un jucător la bursă pierduse mulţi bani într-o zi (normal, de vină e criza economică mondială). A doua zi un cunoscut îl întreabă:
– Am aflat că ai pierdut mulţi bani ieri. Eşti o.k.? Cum te descurci?
– Sunt foarte bine. Am dormit aseară ca un bebeluş.
– Da? Cum aşa?!
– Mă trezeam din două în două ore şi plângeam.

xxx

Ion şi Maria, adolescenţi, singuri acasă.
Maria: Ioane… tu te gândeşti la ce mă gândesc şi eu?
Ion: Păi… cred că da, Mărie!
Maria: Porcule!

xxx

O femeie în vârstă bea un pahar cu vin în curte, alături de soţul ei.
Deodată zice:
– Te iubesc atât de mult… nu ştiu cum aş fi putut trăi toţi anii ăştia fără tine.
Auzind aceasta soţul întreabă:
– Eşti tu sau este vinul cel care vorbeşte?
La care ea-i răspunde:
– Sunt eu… vorbeam cu vinul.

xxx

Un tip care era cunoscut pentru răutatea şi distanţa sa faţă de biserică, se prezintă într-o zi, spre uimirea tuturor, la spovedanie.
Părintele, care-l ştia ce fel de om e, îl întreabă pentru început, mai mult retoric:
– Fiule, când ai deschis ultima oară Biblia?
– Ieri părinte…
Părintele, neaşteptându-se la un astfel de răspuns, îl întreabă curios:
– Dar cum se face fiule, citeşti aşa des?
– Nu părinte, dar acolo îmi ţin banii…

xxx

Ion şi Maria şi-au cumpărat maşină. În prima zi, se urcă la volan Maria şi intră în primul stâlp.
– Eşti o proastă! ţipă Ion. Faci numai tâmpenii!
– Lasă, că şi tu ai spart ieri borcanul cu zacuscă.

xxx

Dacă mai aveţi ceva de pierdut – înseamnă că încă nu e pierdut totul…

xxx

Care e deosebirea dintre logica bărbatului şi cea a femeii?
Cea a bărbatului – e mai corectă, cea a femeii – mai interesantă.

xxx

100 de boxeri au fost întrebaţi despre pericolul sportului pe care-l practică. 10% au spus că boxul este periculos pentru sănătate. 90% nu au înţeles întrebarea.

xxx

Un african, după ce se întoarce din România este întrebat:
– Cum ţi s-a părut clima acolo?
– Ei, e rău, că e tot timpul iarnă. Şi dacă cu cea verde – mai merge, dar cu cea albă – e rău de tot.

xxx

Doctore, sunteţi sigur că am 27 de săptămâni de sarcină şi nu 22?
– Absolut!
– Doamne, nu m-am căsătorit cu cine trebuia!

xxx

Şeful, prezentând un nou angajat, le spune celorlalţi :
– Acesta este noul venit în echipa noastră. Arătaţi-i, vă rog, cu ce vă ocupaţi, când aveţi impresia că sunt cu ochii pe voi.

xxx

La vamă, la deschiderea portbagajului, vameşul stupefiat îi întreabă pe ocupanţii maşinii :
– A cui e mitraliera asta?
– Nu e a noastră!
– Dar a cui?
– A lui Kalashnikov!

xxx

Pe şosea rulează un automobil, când după o curbă apare un semn de
circulaţie: viteza maximă – 40 km/oră. Şoferul încetineşte până la 20 km/oră. Este oprit totuşi de către un poliţist, care-l întreabă:
– Şi de ce te furişezi aşa?

xxx

Doi zgârciţi au pus pariu, cine va pune mai puţin în cutia milei la biserică. Şi iată că se apropie cutia pentru bani. Primul pune o monedă de un ban şi priveşte triumfător la celălalt. Acesta spune calm:
– Pentru amândoi!

xxx

Puteţi ghici câţi ani am? întreabă cochet o doamnă.
– Scuzaţi-mă, dar nu am idee!
Vă dau un indiciu: fiică-mea merge la grădiniţă.
– E educatoare?

xxx

– Ei, tu! – strigă un poliţist pe motocicletă, ajungând maşina.
– Tu n-ai auzit că ţi-am spus să te opreşti?
– Am auzit, dar mi s-a părut că ai spus: „Bună dimineaţa, d-le senator”.
– Nu-i aşa, – spune cu un zâmbet poliţistul, – ca astăzi e o zi frumoasă, d-le senator?

xxx

Un poliţist încearcă să oprească un automobil. Dar ignorând semnalele, maşina îşi continuă drumul, aşa că poliţistul trage un foc şi îl răneşte pe şofer. După încă o împuşcătură îl răneşte pe pasagerul din dreapta. Apropiindu-se de automobilul oprit, el strigă:
– Bine că te-ai oprit! A treia oară nu mai trăgeam în aer.

xxx

Se întâlnesc două blonde, una spune:
– Ascultă, ştii că anul acesta, 8 martie va fi vineri?
– Serios?! Numai să nu fie 13!

xxx

– Domn’ părinte, ştiţi… mi-a murit câinele şi aş vrea o mică înmormântare creştinească, aşa… după cum se cade.
Preotul îi răspunde:
– Mai Ioane, eu am avut bunăvoinţă şi te-am ascultat, dar du-te mă dracului şi îngroapă-l undeva, unde ai mai văzut tu înmormântare la câini, cu popă?
Merge Ioan acasă şi a doua zi, vine iar:
– Domn’ părinte, apoi io, m-am gândit că totuşi… o mică slujbă acolo, nu se poate?
Preotul:
-Mai Ioane, du-te unde-i vrea, du-te caută-ţi pe cine-i vrea, să ţi-l îngroape, du-te la neoprotestanţi şi nu mă mai bate la cap.
Ioan se îndreaptă spre uşă.
– Apoi, dacă aşa stă situaţia, eu cu nevastă-mea am strâns, cu greu, vreo 3000 de euro pentru înmormântarea lui AZORICĂ…
Preotul:
– Apoi mă, stai aşa, despre AZORICĂ-i vorba? No stai aşa mă..!. că Azorică-i câine ortodox, mă!

xxx

Incendiu mare la un spital. Ca de obicei, sosesc operativ SMURD-ul şi pompierii. Acţionează organizat, se luptă cu flăcările, dar îşi fac treaba profesionist, sting incendiul şi intervin pentru salvarea persoanelor aflate în pericol. La urmă, şeful formaţiei raportează managerului de spital:
– Domnule doctor, operaţiunea a fost încheiată cu succes, au fost salvaţi aproape toţi, doar la subsol, din cele trei persoane inconştiente găsite acolo, doar două am reuşit să le resuscităm, una… din păcate, a murit. Ne pare rău…
Doctorul:
– Măi, sunteţi nebuni? La subsol, se află morga!

xxx

Bulă caută disperat un cui; vroia să dea un telefon şi n-avea cui.

xxx

Bulă mergea într-o zi pe stradă și un om îl întreabă:
– Bulă, unde te duci?
– Da’ de unde știi tu că nu vin?

xxx

– Știi, eu niciodată nu mi-am înşelat soţul…
– Te lauzi sau te plângi?

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…