Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

1.Un gând – Cabinetul Grindeanu, grindul pe care va eşua amiralul sau ayatolahul Dragnea cel mare…

2.Alt gând – Și iată că a mai trecut un an… Mulţumesc lui Dumnezeu pentru lumina acestuia, pentru posibilitatea pe care mi-a dat-o de a-mi ajuta familia, copiii şi de a mai fi alături de mama mea nonagenară… Lumea merge înainte din ce în ce mai tensionată, cu un orizont incert, de parcă semnele sunt de sfârşit de lume…

3.O întrebare – Rubrica „La ce te gândeşti”… Mă gândesc la tot felul de prostii, cum se gândeşte toată lumea, adică nu mă gândesc la nimic special… Poate la cum mă voi descurca mâine cu facturile pe care le mai am de achitat… Halal gândire, care mă va chinui toată noaptea, dându-mi tot felul de „vise frumoase”…

4. Timpul – De când am ieşit la pensie, tot mai des îmi revine întrebarea referitoare la ziua în care suntem… Dar astăzi ce zi este? mă întreabă nevasta şi dintr-o dată trebuie să fac tot felul de calcule, de analogii, de comparaţii pentru a da în sfârşit un răspuns: mâine e joi… Dar de fapt nu este joi, este o zi oarecare ce va veni dintr-un şuvoi de zile din viaţa ta… Timpul nu este decât o succesiune de trăiri care ne aduc mai aproape de eternitate. Timpul este în noi, în fiecare celulă ce se consumă, în fiecare organ ce oboseşte, în fiecare trăire ce a fost şi chiar acum nu mai este, timpul este doar o personală poveste…

5. Confesiune – Fiece cuvânt pe care îl spunem ascunde ceva despre noi, este de fapt o confesiune… Scriitorul doreşte să se împărtăşească celorlalţi în credinţa nebună că și ceea ce trăieşte el este etern uman şi că scrierile lui vor fi înţelese de toată umanitatea. Asta în cazul scriitorilor de bună credinţă, indiferent de valoare. Valoarea, meritând o altă discuţie… În cazul fariseilor, cuvântul nu este altceva decât sulimanul pe o mască. O mască ce vrea să înşele, prezentând subiectul cuvântător altfel decât este: mai frumos, mai pios, mai moral, mai deştept..Am plecat în aceste simple consideraţii, de la urările de sărbători care se revarsă ca o cascadă-n eter… Câte lucruri spun ele despre cei care le emit şi care astfel se confesează fără a şti? La mulţi ani fericiţi, dragii Moşului!

6. Credinţa – Ea mă face să fiu întotdeauna în siguranţă. Dumnezeu va avea grijă de mine. Moartea va fi doar o trecere, de aici acolo, alături de El…

7. Viață – Trăim o situaţie de incertitudine, nu ştim cine suntem, de fapt niciodată nu am ştiut… Nu ne cunoaştem istoria, suntem o insulă de latinitate, suntem o stavilă împotriva păgânismului şi un exemplu de ortodoxie, suntem geniali prin Enescu, Eminescu şi Brâncuşi. Suntem dadaişti, suntem futurişti şi ozenişti şi avangardişti prin Coandă şi înainte prin Vuia şi Vlaicu… Suntem ce nu suntem de fapt, suntem o invenţie a lui Dumnezeu aflată la răscruce de vânturi, o poezie de neinventate cu… vânturi…

8.Din lumea de azi – Trăim într-un absurd total… Infractorii acuză, hoţii strigă hoţii, oamenii cinstiţi nu mai ştiu ce să zică… Se instituie frica. Statul de drept este pe marginea prăpastiei. Infractori cu hotărâri judecătoreşti sunt în fruntea statului… Luminiţa de la capătul tunelului nu mai există, întunericul este din ce în ce mai profund…. Sunt trist, din ce în ce mai trist… Este stupefiant ce nesiguranţă şi ce confuzie persistă în mentalul colectiv al poporului român, confuzie menţinută de serviciile secrete care au preluat frâiele după 1989. Societatea civilă nu există, sau este timorată, marile personalităţi sunt bătrâne, obosite şi descurajate, iar noii „lideri ” zburdă pe tăpşanul compromisurilor de tot felul…

9.În firea… lucrurilor – O femeie care trebuia să ajungă la serviciu şi întârziase din cauza eficienţei doamnei Firea, îşi pierduse firea… Cred că bucureştenii ar trebui să ceară doamnei Firea să se autodemită pentru haosul organizatoric privind zăpada şi circulaţia din Metropolă… A demis un şef, a demis alt şef şi tot nu s-a rezolvat nimic… Logic ar trebui să se autodemită…

10. Pe micul ecran – Când văd tot felul de calamităţi, nu pot să mă abţin. Într-o emisiune de la Realitatea TV , moderată de Lavinia Şandru s-au emis tot felul de opinii cel puţin ciudate. De către un domn aşa zis şef peste un sindicat, domnul Hadar şi chiar de către moderatoare, care şi-a permis să contrazică nişte măsuri luate de un profesionist, fostul ministru al educaţiei… Concursul a fost organizat corect, iar cei care nu l-au luat au fost incompetenţi… Cum poţi veni acum să numeşti nişte incompetenţi în funcţii de conducere, doar pe criterii de obedienţă politică? Educaţia la ora actuală este la pământ… Profesori fără pregătire corespunzătoare predau materii străine lor, mult peste norma didactică, multe ore nu se fac, inspectorii generali transpun în practică directivele de la centru… Autonomia este la pământ… Trăiască partidul unic! Noi executăm nu gândim…

MIRCEA DRĂGĂNESCU este absolvent de Filosofie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România…