Orbitând prin universurile altora

În lumea aceasta se vorbeşte despre trei mari dependenţe pe care oamenii le au: tutunul, alcoolul şi cafeaua. Bineînţeles că există şi drogul, dar aici e vorba de substanţele acelea ,,mai legale”. De fapt, nu ştiu dacă să le numesc substanţe din moment ce dependenţa căreia nu i se face atâta publicitate (deşi este cea mai puternică) este dependenţa de un alt om.

Suntem dependenţi unii de alţii. Ne putem feri toată viaţa de acea zi, dar nu o putem evita. Momentul în care o anumită persoană se va agăţa de satelitul existenţei noastre şi va deveni una cu el este inevitabil. Asemenea unui fir de undiţă ne va umbla pe sub piele provocând cicatrici şi lăsând urme de sânge pentru ca, în final, să ne apuce cu cârligul de o pupilă şi să tragă de pe noi tot învelişul care acoperea misterele. După ce va fi scăpat de acest obstacol, va începe să taie în carne vie pentru a descifra secretele ce navighează prin sângele nostru. Odată îndepărtată şi această piedică va ajunge la oase, extrăgând măduva plină de amintiri complexe. În final va păstra doar capul, sfărâmând zi după zi câte puţin din el până ce îl va despica şi va ajunge în centrul universului nostru. Atunci substanţa noastră cenuşie îi va deveni ocean de pescuit sinapse ce ne defineau.

După ce va fi secat întreg oceanul va arunca în aer ce a mai rămas, inclusiv pe sine, pentru ca nicio altă fiinţă să nu se atingă de ce a fost al său. În tot acest timp victima nu va fi simţit nimic, fiind prea ocupată cu acapararea existenţei altei persoane.

Deşi pare foarte complicat de realizat, toţi completăm acest proces la un moment dat. Unora le ia ani, altora zile, dar plăcerea provocată de această dependenţă este prea mare.

Ne autodistrugem zilnic în interiorul unora şi ne reîncarnăm în interiorul altora. Ca victime, ne lăsăm involuntar existenţa în mâinile altora, păstrându-ne personalitatea, dar adăugând părţi din alţii la aceasta. Uneori ne-o lăsăm în mâinile cui nu trebuie, fiind distruşi cu totul de acea persoană. Însă nu ripostăm. Suntem captivi în universul lor, seduşi de ochii lor pătrunzători şi îmbătaţi de vorbele lor pătrunzătoare.

Aici nu este vorba despre iubire sau despre simpatie, ori despre prietenie. Aici este vorba despre supravieţuire. Fără această dependenţă cu origini necunoscute, nu ne-am putea afirma ca fiinţe speciale, diferite.

Noi suntem centrul propriului univers. Altcineva, însă, dictează sensul rotaţiei acestuia.

SABYN ALEXANDRU RUSU e în clasa a X-a și este prietenul nostru, junior la „Cultura de sâmbătă”…