LIBRĂRIA CU URME – Aici găsești cărți scrise în relief.
Pot fi citite cu orice parte a trupului, prin palpare. Cu mintea, cu sufletul, cu dorința. Lasă urme pe corp, în memorie, pe emoții. Ia-ți urme de aici: http://www.kuppi.ro/lit/

CEA MAI FRUMOASĂ RECENZIE DIN LUME – O cititoare (Andra Negrean) m-a făcut knock-out cu numai două rânduri: „Cartea dumneavoastră parcă e scrisă în relief și de aceea poate fi citită cu orice parte a trupului, prin palpare. Cu mintea, cu sufletul, cu dorința. Lasă urme pe corp, în memorie, pe emoții. Mai scrieți, vă rog, una că mai am puțin loc rămas liber pe suflet!”

”FEROCITATEA DRAGOSTEI” (fragment de roman în lucru) – „Noi, cei condamnați, nu ne deosebim aici cu nimic de oamenii liberi. Suntem îmbrăcați la fel, în haine civile, majoritatea în blugi și cămăși subțiri sau tricouri colorate și cine nu ne cunoaște ne poate lua ușor drept turiști sau localnici. Nu știu dacă asta este o adăugire deliberată și face parte din pedeapsa propriu-zisă, dar dacă este așa, atunci funcționează foarte bine pentru că te face să trăiești mereu cu conștiința faptului că, deși nu te deosebești cu nimic de ceilalți, tu de fapt ești altfel. Ești un condamnat.”

OPȚIUNE MATINALĂ – Mă trezesc. Cu cearceaful încă pe mine, mă frec la ochi, mă uit în jur la lucrurile din cameră. Mă uit spre fereastră. Îmi amintesc cine sunt. Zâmbesc. Și aleg să fiu optimist!

O IDEE BUNĂ – Auzind eu că Agathei Christie cele mai bune idei pentru romanele polițiste i-au venit în timp ce spăla vase, mi-am luat într-o zi inima în dinți și am scos din cuptorul aragazului tigaia de tocănițe care zăcea acolo de câteva luni. Plin de speranță, am început să o frec cu detergenți sofisticați care promiteau o curățare rapidă și fără efort. După zece minute eram încă blocat la un punct de bulion pietrificat pe mâner. După încă un sfert de oră eram pe fundul tigăii, transpirat și nu îmi venise nicio idee. Zic, măi, ce naiba, trebuie să mă concentrez mai tare. Mi-am șters transpirația de pe frunte și am apăsat buretele de sârmă pe pereții tigăii cam cu aceeași forță cu care împingi când faci o flotare. Pereții s-au zgâriat dar, nimic. Nicio idee. Mi-am dat jos cămașa. După încă un sfert de oră de frecat eram ca după o ședință la sală. Mă dureau umerii, degetele și, în mod ciudat, și bucile. M-am oprit un pic, m-am depărtat de chiuvetă și m-am uitat la tigaie de la distanță. Încă mai avea pe ea puncte enervante. Chiar dacă vine atât de greu, nu vreau totuși să pierd o idee bună. Așa că, epuizat, am băgat tigaia înapoi în cuptorul aragazului. Mai aștept.

ANGER MANAGEMENT – Ce noroc că mă enervez din când în când. Altfel ar fi mereu dezordine în casă.

SĂRUTMÂNA, DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE – Pentru că la școală au fost mai cuminți și mai atente la ore, femeile nu numai că scriu mai corect gramatical decât bărbații, dar mecanismul lor intim de umezire este foarte strâns legat de greșelile de ortografie. Adică, dacă scrii unei femei un bilețel de amor și nu ai pus liniuța de despărțire unde trebuie, poți să-ți iei adio. Pa! Te-ai lins pe bot! De aceea mă rog pentru sănătatea doamnei învățătoare. Că multă bucurie mi-a adus în viață!

O PERSPECTIVĂ ASUPRA ISTORIEI – Copil fiind, mi-a plăcut istoria la școală şi am învățat-o ușor şi cu interes. Mă dădeam în vânt după filmele cu gâturi de turci tăiate și gladiatori ciopârțiți în urale. Filmele de dragoste mi se păreau plictisitoare, lungi și fără rost. Am mai crescut. Mi-am mai schimbat gusturile. Acum, momentul în care a avut loc o mare bătălie a neamului mi se pare festiv şi statistic, dar pentru viața mea personală nu are nicio importanță. Pe când momentul când o femeie, care e în aceeași cameră cu mine, rămâne doar în bikini, e crucial!

PRIMĂVARĂ – Merg cu atenție pe trotuar, ca nu cumva să fac vreun pas greșit și să mă ridic, fără să vreau, în aer.

UN AVANTAJ – Reamintesc că mersul de mână cu femeia iubită prin oraș este foarte avantajos la traversarea străzii. Pentru că te poți trage unul pe altul înapoi dacă nu ai văzut mașina la timp. Și apoi te hlizești la ea și zici: „Vezi, era să ne calce mașina!” Și ea se hlizește și zice: „Da, măi, ai văzut?”. Și râzi. Și o pupi. Și traversezi.

ASTRONOMIE AFECTIVĂ – Ești puternic şi norocos atunci când dragostea te face să simți că ai mai mult viitor în faţă, decât trecut în spate.

PLANURI DE VIITOR – De fiecare dată când aud sirena ambulanței prin cartier, sunt mândru că nu e pentru mine. Și îmi propun imediat să-mi cumpăr o cămașă nouă.

MĂ ÎNTREB – Oare pe fratele mai mic al lui Macron nu ar trebui să îl cheme Micron?

FEROCITATEA DRAGOSTEI – fragment – ”Nu vreau să îi spun nimic despre Artemis. De fapt, nici nu ar fi prea multe de spus, dar chiar și așa nu vreau ca nimeni să îmi cunoască tulburarea care m-a cuprins. El are religia lui, sfinții, dumnezeii și curvele lui care îi umplu pustietatea din suflet și îl echilibrează dar eu, în afară de chipul mamei, nu am nimic. Armata în care am trăit chiar atunci când trebuia să trăiesc în altă parte, m-a despuiat de certitudini și m-a încărcat cu spaime, dar m-a învățat un lucru care mi-a intrat în sânge: să îmi apăr cu ferocitate puținul pe care îl am. Atunci când ajung să iubesc o femeie, egoismul meu e atât de sălbatic, încât nu spun nimănui cum o cheamă. Și asta pentru că, în mintea mea, femeia ia forma numelui ei, iar numele ei se întinde peste fiecare centimetru din trupul femeii și o îmbracă din cap până în picioare ca într-o altă piele. Vocalele și consoanele din care e alcătuit numele, devin organe ale ei prin care ea respiră, părți din cea mai intimă alcătuire a ei de femeie. De aceea mă feresc să spun altora numele ei cu voce tare, pentru că, rostindu-l, e ca și cum aș dezveli-o și le-aș arăta o bucată din trupul ei.”

CONSTANTIN CIUCĂ este poet, prozator și fost profesor de „Carabella”; ultima carte apărută este „Frica domnului Al Kuppi”…