1.

J.Z. a luat Marele Premiu

În sfârşit! Julius Zimberlan a primit – în sfârşit! – Marele Premiu. În sfârşit! Felicitările n-au mai contenit, iar leitmotivul a fost „Tu trebuia de multă vreme să iei marele premiu! Dar bine că l-ai primit măcar acum! Felicitări sincere!”. Al doilea leitmotiv a fost: „Câţi bani ai primit?”
Al treilea leitmotiv a fost: „Eu am fost alături de tine tot timpul! Sincer! Nu crezi că ar fi cazul să-mi dai şi mie măcar zece mii de lei?” Parcă s-ar fi vorbit cu toţii! Aşa că Julius Zimberlan le-a dat la primii o sută câte zece mii de lei, apoi a mai luat împrumut ca să le dea şi la următorii. Şi când n-a mai avut de unde să dea, Bondi, care a fost plecat în zilele acelea, l-a urmărit în casa scărilor şi i-a dat cu o rangă în cap.

– Dumnezeu să-l ierte, a spus Emil, tuturor ne vine rândul. Măcar a luat Marele Premiu… Cu cine ştie ce pile, că, după mine…

– Bine că l-a luat la timp, a spus Robin, că post-mortem Marele Premiu nu se decernează.

2.

Somnul acela adânc, odihnitor, binefăcător, care o să vină

Când a început să îmbătrânească, Zak Friedmann a început să gândească tot mai des la moarte. Cel mai mult îl speria gândul că se va despărţi de cei dragi, că îşi va pierde toate tabieturile, micile plăceri care fac viaţa suportabilă, că lucrurile sale adunate cu atâta trudă vor dispare duse în toate vânturile. Toate astea îi creau o stare cât se poate de neplăcută. Devenise posac, trist, apoi disperat. Până ce, într-o bună zi – cu adevărat bună! –, a avut o revelaţie: se spune că moartea este asemenea unui somn adânc, iar el, care de multă vreme abia de mai aţipea puţine ore noaptea – şi acelea întrerupte de coşmaruri -, simţindu-se tot timpul epuizat, deveni excitat la perspectiva unui somn adânc, odihnitor, binefăcător, în care să încapă conştiinţa celor dragi, toate tabieturile, toate micile plăceri, numeroasele lucruri adunate cu atâta trudă. Să încapă acolo şi, somnul acela fiind veşnic să-l însoţească în eternitate.
Senin, Zak Friedmann speră în fiecare moment să-i vină somnul acela adânc, odihnitor, binefăcător, în care să încapă conştiinţa celor dragi, toate tabieturile, toate micile plăceri, numeroasele lucruri adunate cu atâta trudă. Pentru vecie.

3.

În mod cert, Julius Zimberlan este un om lipsit de noroc

În mod cert, Julius Zimberlan este un om lipsit de noroc. La alegerile din anul 2006, a ieşit pe locul patru şi a suferit profund, mai ales pentru că până şi o parte dintre angajaţii lui au votat pe altcineva. (Pe urmă, ca să se dezvinovăţească, au pretins că şi-au depus voturile pentru altcineva doar pentru a-l păstra ca şef al lor, întrucât dacă ar fi fost ales ar fi avut atâtea probleme pe cap încât practic l-ar fi pierdut. Ceea ce ei n-ar fi vrut în nici un caz. Au spus asta pentru a se dezvinovăţi, bineînţeles…) Deci, la scrutinul din anul 2006, Julius Zimberlan a ieşit abia pe locul patru, ceea ce l-a mâhnit tare. În mod cert, Julius Zimberlan este un om lipsit de noroc. La alegerile din 2010, Julius Zimberlan a ieşit învingător. Noua funcţie l-a obligat să se scoale în fiecare zi cu noaptea în cap, să participe la o mie şi una de întruniri, să se ocupe de o mie şi două lucruri care nu-l interesau deloc, să răspundă pentru o mie şi trei chestiuni pe care, desigur, nu le putea controla în amănunte. Dar cel mai mult l-a deranjat că a fost silit să renunţe la atâtea şi atâtea tabieturi dragi, practic să-şi abandoneze propria individualitate. În mod cert, Julius Zimberlan este un om lipsit de noroc. La alegerile din anul 2014, Julius Zimberlan a pierdut alegerile la mustaţă. Acum s-ar fi putut întoarce la micile-i plăceri, la fleacurile care ne fac să preţuim viaţa. Dar, fiindcă au existat serioase dubii în legătură cu corectitudinea exprimării voturilor, Julius Zimberlan a cerut ca scrutinul să fie verificat de către Comisia Centrală instituită tocmai pentru asemenea cazuri.
În mod cert, Julius Zimberlan este un om lipsit de noroc: dacă va reieşi că votul a fost fraudat, va fi declarat învingător şi va trebui din nou să se scoale în fiecare zi cu noaptea în cap, să participe la o mie şi una de întruniri, să se ocupe de o mie şi două lucruri care nu-l interesează deloc, să răspundă pentru o mie şi trei chestiuni pe care, desigur, nu le va putea controla în amănunte. Şi, cel mai deranjat, va fi silit iarăşi să renunţe la tabieturile-i dragi, practic să-şi abandoneze propria individualitate. Însă dacă va fi validat votul, atunci va pierde ocazia să continue atâtea proiecte începute, atâtea vise minunate. În mod cert, Julius Zimberlan este un om lipsit de noroc. Iar el, sărmanul, resimte din plin acest lucru.

GHEORGHE SCHWARTZ este un foarte cunoscut prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor, autorul romanului „Autiștii cărților”…