Mă gândeam dezamăgită că personajele de poveste vor rămâne doar o amintire pentru mulţi dintre noi şi un mister nedesluşit pentru generaţiile tinere…privind în jur, îmi dau seama cât de mult m-am înşelat. Prinţese sunt la tot pasul: în şcoli, pe străzi, în baruri şi cafenele; răsfăţate, miorlăite, preţioase, au înlocuit condurii din cleştar cu platforme vulgare şi buclele bălaie cu şuviţe stridente. Feţi-Frumoşii continuă ‚să se dea’ de viţă nobilă şi-şi etalează averea cu nonşalanţă. Calul alb nu mai dă randament, mai ales când domniţa dornică de adrenalină nu-şi mai poate odihni posteriorul decât în bolizi poleiţi (la propriu!?). Prinţii au renunţat la pleată şi dacă ei înşişi nu mai sunt luminaţi, ne luminează ei pe noi cu chelii voluntare şi opulente. Strămoşii hamleţilor nu mai trezesc interesul partenerelor şi-au făcut loc blugilor slinoşi şi franjuraţi, ai căror tur fuge oripilat spre genunchi. Prinţesele sunt curtate în continuare, dar nu cu versuri duioase sub clar de lună, ci dezmierdate fără perdea cu apelative grosolane demne de o conversaţie bovină în întunericimea grajdului. Nu-i bai, don’şoarele pică în continuare pe spate şi leşină de încântare, mai ales la mirosul bancnotelor şi sunetul motoarelor turate.
Din când în când, îşi mai face apariţia câte un broscoi şi sărutul fermecat nu întârzie să apară dacă-i stimulat din belşug cu nestemate, cecuri în alb şi haine din vizon. Piticii au rămas muncitori, conştiincioşi şi de încredere. Din păcate, sunt pe cale de dispariţie şi astăzi nu mai există decât şapte! Când ţi-e lumea mai dragă, te trezeşti survolat, apostrofat şi chinuit de vrăjitoare malefice. Adesea, acestea se metamorfozează în fiinţe dragi sau aparent binevoitoare (părinţi şi profesori) şi pretind că îţi vor binele, când de fapt, îţi pun beţe-n roate şi stau în calea fericirii supreme. Noroc cu zânele bune care-şi flutură bagheta magică şi te trezeşti din dovleac în demnitar! Cele mai cunoscute par a fi Şpaga, Manipularea şi Corupţia.
La ce Feţi-Frumoşi avem, se află şi zmei pe măsură; cu cine altcineva să se dueleze neînfricaţii noştri, decât cu Judecătorul, Poliţistul sau Funcţionarul public, hidoşenii care sălăşuiesc la sânul ‚răului suprem’, Muma Pădure sau Baba Cloanţa, poreclită şi Legea. Să nu uit de un Tarzan sau Mowgli fără inhibiţii, care pierde vremea atârnat pe la colţuri şi abordează şmechereşte câte un lup sau vreo panteră…De animale nu ducem lipsă! Că venii vorba, Baloo este acum o lichea profitoare şi leneşă, dar la fel de carismatic şi chipurile sociabil, manifestând un interes ‚vădit’ faţă de cei aflaţi la ananghie. Îl puteţi întâlni oricând într-un bârlog confortabil, zis şi Parlament, scărpinându-se tacticos de pupitrele scumpe din lemn masiv.
Zice-se că viaţa este o poveste, lumea chiar este o junglă, iar eu îmi doresc, naivă, ca urmaşii mei să trăiască ca-ntr-un basm…Un basm adevărat!
Vise plăcute!
ALEXANDRA VLADOVICI BÂRSAN este profesoară de engleză, a locuit la Sibiu, dar s-a întors acasă și este, mai ales, absolventă de CARABELLA…