O haită de câini vagabonzi care se încaieră în mod regulat și o mlaștină în toată regula… Unde altundeva, decât în fața porții mele! Dar nu-i bai… Autoritățile știu, vin adesea să admire „peisajul” și fac cale-ntoarsă așa cum au și venit.
Și mă… oftic rău de tot, pentru că părinții mei l-au votat pe actualul primar, în speranța că se va „mișca” ceva. Da, se mișcă molozul sub mine când mă strofoc să îmi trec fetițele în brațe peste mizeria în locul căreia ar fi trebuit sa existe TROTUAR!
Ne-am sesizat, ne-am rugat, am criticat, bag de seamă că eu personal o să trec la înjurat în timp ce merg să fac reclamație la Garda de Mediu. Dar, și trecând (momentan…) peste zecile de minusuri adunate de primar și de conducerea orașului, îmi strig încă cele două mari ofuri: 1. vreau TROTUAR!
- când ne veți scăpa de câinii vagabonzi? Când va fi mușcat cineva din familia dumneavoastră?
Dar las’… închideți ochii și astupați-vă urechile, ca de obicei… Asta vă iese de minune!
ALEXANDRA VLADOVICI BÂRSAN este profesoară de engleză, a locuit la Sibiu, dar s-a întors acasă și este, mai ales, absolventă de CARABELLA…