Alexandra NEAGU – Dragă iarnă,

alexandra_neagu

Îţi mulţumesc că-mi eşti părtaşă la miile de  pribegii, îşi mulţumesc că arunci din ciurul tău gerul, care mă face mai puternică; că-l laşi să-mi îngheţe mâinile păcătoase şi obrajii ruşinoşi; mă faci să-mi reamintesc de copilărie, de Crăciun, de frumosul mărunt, dar în acelaşi timp colosal în bogăţie lăuntrică.

Fulgi de gheaţă, fulgi de vise, presărate în serile cu ger, cu vin fiert şi scorţişoară, în serile oamenilor iubitori de oameni, de viaţă şi de bradul verde, parfumat, strălucitor, ca ochii copiilor. Iarna se ţes amintirile, iarna se întâlnesc doi îndrăgostiţi pe o bancă în parc, iarna se încep poveştile cu „Au fost fericiţi… până la următoarea ninsoare!”, când actul se repetă, cu aceleaşi personaje, cu aceiaşi ochi blânzi şi dulci, dar cu un an în umbră, un an de mii de pribegii… un an îngreunat de mii de paşi, de schimbări, de el şi ea, de el-ea, de el fără ea, de ea singură pe aceeaşi bancă, până se revine la ei.

Aşa e iarna, când totul e o poveste măruntă, născută din amintiri, trăită acum sau clădită din visuri. Aşa e iarna, cu mere coapte, globuri, clopoţei şi portocale decojite de cei dragi. Aşa e iarna, iubire multă, atenţie pentru cei din jur şi antiteză între frigul de afară şi căldura de acasă, acasă în sufletul omului bun.

 Alexandra NEAGU este elevă în clasa a XI-a E, la Colegiul Naţional „Constantin Carabella”- Târgovişte…