Alina PREDA – Negru pe alb

 

cs_logo_sq-300Să ai puterea să creezi, să construiești cu ochii minții descãtușate de orice rigoare și convenție socială, să dai substanță vie, contur, suflu unor cuvinte-ahh, niciodată simple cuvinte care să capete sub privirea ta proprie forma mult dorită, care izvorăște din însăși străfundul ființei tale și se contopește cu ea. Un vis nesperat, o magie…

Mă uit cu tristețe în jur și tot ceea ce văd este numai dezamăgire și uitare. Oamenii au uitat să citeascã, au uitat să viseze…să trăiască și se abandonează, cu o resemnare pasivă și cu adevărat urâtă în brațele reci, artificiale, înșelătoare, hidoase ale filmelor și, deși sufletul lor tânjește după o rază de lumină, strălucitoare și înviorătoare prin negrul imprimat pe alb, plânge cu lacrimi fierbinți și imploră cu disperare, tot mai mulți oameni afirmă disprețuitor că un film este mult mai complex, mai profund și mai intens pentru că implică mai multe simțuri-auditiv, vizual.

Te întreb pe tine, dragă cititor. Așa să fie? Să fie realitatea fictivă o lume depășită, întrecută de supremația industriei filmelor? Să fie ăsta viitorul, noua noastră sensibilitate și mod de a înțelege lumea?

Nu, de o mie de ori nu!

Lipsa timpului și comoditatea, atât de des invocate cu jenă și jumătate de gură, parcă ascund în spatele lor fragil și neîntemeiat, ușurarea pentru tine, pentru mine și încă pentru toți iubitorii de carte care mai există, că există o mică, infimă, dar extrem de puternică speranță că toți adepții filmului încă simt, în adâncul ființei lor, că acesta nu poate înlocui cu adevărat și total o carte.

Ceea ce te rog, dragă cititor, este să respiri adânc și să îți asculți inima – să vezi dincolo de rânduri, printre stropi negri așternuți pe o mare albă, să aluneci printre replici, printre descrieri de peisaje și portrete, printre trăiri, sentimente, iubiri și ură, într-o lume specială, magică și a ta, înăuntrul tău. Atunci slaba și superficiala reprezentare auditivă și vizuală a filmului se estompează, rușinată, învinsă, iar tu simți profunzimea și frumusețea propriei tale reprezentări a unei lumi care devine atât de familiară?

De aceea există preferințe și preferințe, gusturi și gusturi în materie de autori și genuri… Fiecare cititor are propria sa sensibilitate, propria sa harta sufletească, care este trasată în funcție de trăiri și experiențe personale, iar autorul în al cărui univers fictiv te regăsești nu face altceva decât să construiască, cu răbdare, dăruire și talent artistic scheletul unei lumi, .propriei tale lumi, pentru că, purtat pe drumurile întortocheate ale hărții sufletești a autorului, tu te redescoperi pe tine.

Tu dai viață personajelor, ți le imaginezi, tu vizualizezi cu ochii minții locuri, orașe îndepărtate și castele,palate sau naturi sălbatice, colțuri de pământ fantastice… Nu ai simțit niciodată cum realitatea exterioară se pierde, neajutorată și tu trăiești efectiv în mijlocul unei alte dimensiuni, suferi, plângi și te bucuri ca un copil, din toată inima, alături de personajele care ți-au devenit cei mai buni prieteni, neprețuiți, alături de care înveți lecții prețioase de viață?

Și mai vreau să te întreb, dragă cititor, dacă ai putut vreodată să aluneci la fel pe aripile întinse de film către realitatea ta interioară, a cărei cheie o reprezintă cartea. Da! Te-ai lovit de un zid rece, de piatră dură și disprețuitoare, de o ușă mare, dărăpănată, ferecată și inexistentă… Cum ar fi, de altfel, posibil să transmiți emoții autentice într-o oră și jumătate, într-o înșiruire de momente-cheie, unele prost alese și altele deformate, fără a surprinde culoarea locală, reală a Evului Mediu, a Vestului Sălbatic, a curții lui Ludovic al XIV-lea, a societății contemporane? Toate, toate când sunt făcute pentru bani și rating, cum să îți poți pune propriul suflet și propria conștiință în niște personaje cu care să te confuzi, să te contopești, prin ochii cărora să vezi viața și lumea, dacă la baza dorința și scopul filmelor nu sunt autentice? În schimb, scriitori o fac din pasiune, din suflet, din inimă.

Te rog, dragă cititor, meditează la cele ce ți-am spus, și ai răbdarea să îți descoperi propria lumea interioară și exploreaz-o. Vei găsi acolo o viață nouă, care te va fermeca, te va uimi , înmărmuri, și nu vei putea crede cât de mult îți place… Pentru că este a ta și te strigă de mult pe nume, trebuie doar să o auzi!