Andreea GHICA – Poeme

1.de fiecare dată când am sperat să mi se îndeplinească dorințele
nu mi s-au îndeplinit
așa am învățat că nu e bine sa-ți spui dorințe
și să speri ca prostu’ toată viața
deși ciudat
asta ne ține în viață/ o viață
care trece mai repede decât trenul ăla
în care mi-ai spus că te întorci
și eu am coborât
da am coborât
sperând că te vei întoarce/ o viață
care de fapt nu înseamnă nimic mai mult
decât o vază cu flori
care îți scapă din greșeală pe gresie
și se face țăndări.

2. șansele ca cineva să te iubească pentru toată viața
sunt destul de mici/ la fel de mici ca și șansele
ca oamenii nefericiți să devină fericiți
găurile din suflet nu se acoperă atât de ușor
în plus asta ne dorim cu toții/ ca peste noapte să ne audă
un Dumnezeu care să ne spună mai stai pe pământ
aici în cer nu-i loc pentru toată lumea
tu închide ochii respiră adânc
și totul o sa fie bine
iar tu chiar o să faci toate astea
pentru ca e ultimul lucru care mai merită încercat.

3.

oamenii ar râde de mine dacă m-ar cunoaşte cu adevărat

când vorbesc cu tine, mă bâlbâi, mă înroşesc,

viața începe să se învârtă cu mine

de parcă acum te-aş cunoaşte pentru prima oară,

iar stomacul mi se strânge

de parcă, zău așa, nu m-aș putea controla o clipită,

iar inima asta a mea abia mai bate

la gândul că cineva ar putea, vreodată,

să se sprijine pe braţele

pe care am dormit și visat atâtea veri la rând.

4. băi băi băi
ce naiba e cu tine?
ți-am zis sa nu mai fumezi atât
să dormi mai mult să crezi mai mult nu contează în ce
important e să crezi în ceva
să nu trăiești așa doar de dragul de a trăi
fără să ai și tu o părere orice/ băi
ți-am mai spus
oamenilor nu le plac oamenii care vorbesc prea mult
dar nici cei care tac așa ca tine mereu mereu
din când în când e bine să mai spui și tu ceva
ce te doare de cine ți-e dor ce îți dorești de ziua ta
putem sufla împreună în lumânări
și promit că voi încerca să-ți îndeplinesc dorințele
una câte una ca să fii și tu fericit/ ce chestie
am auzit că oamenii fericiți
ajung în rai pentru că știu că fericirea apare doar dacă ești bun
iar tu ești atât de bun încât
dacă ai putea
mi-ai înlocui mintea cu una ceva mai optimistă
dar știi tu
cu cât încerci să mă convingi de ceva
cu atât mă las mai greu/ideea e că
băi
hai să trăim
și să lăsăm grijile pe mai târziu
într-o seară tot o să-mi spui
că nu-ți mai găsești locul
iar eu va trebui să te conving
că merită să trăiești
numai ca să-mi faci mie pe plac/ băi
să nu pleci și să mă lași singură aici
ai înțeles?

5.câteodată mi se face dor de tine
dar numai câteodată
când îmi bag mâna-n buzunar şi acolo
e prea mult spaţiu pentru o singură mână
şi-mi zic că ar trebui să fie interzise buzunarele
sau poate mâinile
naiba mai ştie/ uneori când mă gândesc la asta
simt nevoia să mă aşez pe-o bordură
să privesc oamenii
unul câte unul
unul câte unul
cum trec pe lângă mine şi se uită ciudat/cred că-şi spun
ar trebui să fie interzis să stai pe bordură ca ultimul prost
dar să o spun p-aia dreaptă
nici că-mi pasă/ la fel cum
nu-mi pasă că în buzunarul meu stâng e mai mult loc/ nu-mi pasă
pentru că
vezi tu
singurătatea nu dispare cu una cu două
aşa că
şi dacă mi-ar păsa
buzunarul meu nu s-ar umple imediat
cu încă o mâna
aşa că îmi spun că nu-mi pasă/ din când în când
e bine să-ţi imaginezi
că totul e bine şi că lumea e bună
şi că nimeni nu te judecă pentru faptul că
stai pe-o amărâtă de bordură/ la urmă urmei
toată lumea suferă dintr-un motiv anume
doar că unii aleg să-şi plângă de milă
alţii nu.