Mă uit la televizor foarte rar spre deloc, iar daca nu l-aș vedea stând pe dulap, cred că nu l-aș deschide niciodată. Cu toate acestea, după o zi de muncă, facultate și îmbrânceli de la niște domnițe mai… în vârstă, le-am putea numi, care vor să prindă neapărat un loc în metrou, ajung ostenită acasă. Dau drumul la televizor, mai mult ca să am un sunet de fundal, și încep să-mi văd de treabă. Când deodată, mă izbește! Cum ce? Reclama care, pe cuvânt, chiar ajunge să-mi facă ziua mai bună prin simpla constatare că cineva e nițel mai prost ca mine (bine, acel cineva e şi mult mai bine plătit, moment în care se rupe firul și mă deprim cumplit). 

În articolul acesta m-am gândit să vorbesc despre reclame proaste. Da, știu, cine sunt eu să critic, unii ar spune că îți trebuie ani de studii pentru a face o reclamă, însă mie ceea ce văd la tv. îmi demonstrează exact contrariul. Cred că și tanti de la piață, care vinde pătrunjel, are strategii de marketing mult mai bune, iar daca o pun să facă reclamă la produsele pe care le culege din propria grădină, cu siguranță o va face într-un mod mult mai creativ și deștept.

Să nu ne mai lungim cu vorba, cum fac ăștia din reclamele românești, și să începem cu prima: reclama la Old Spice. Ca să înțeleagă tot poporul despre ce e vorba, reclama sună cam așa: „Fetelor, uitaţi-vă la mine! Apoi la bărbatul de lângă voi, apoi la mine. Acum la el, și iar la mine. Din păcate, el nu arată ca mine, dar dacă ar folosi Old Spice, ar putea măcar să miroasă ca mine!”. Bun, cam atât, că ne moarte neuronul și ajungem ca ăia care au făcut reclama. Cu ce să încep? Mă uit la bărbatul de lângă mine, apoi mă uit la nenea ăsta cu mușchi și știu din prima că îl prefer pe cel de lângă mine, fără mușchi imenși, ce-i drept, dar cu siguranță cu mai mult creier.  Apoi mă uit iar la nenea cu mușchi care scutură un Old Spice și care încearcă să mă convingă de faptul că bărbatul de lângă mine e un nimic, dar dacă ar folosi un Old Spice… ei bine, știți voi ce s-ar întâmpla. Apoi, după ce mă uit la cei doi, mă uit și la mine, și realizez că am suficient creier încât să nu cumpăr un Old Spice doar pentru că pe ecran apare un bărbat care se vrea ideal și care îmi spune mie ce tip de bărbat vreau să am. De fiecare dată când aud reclama mă înfior și mă simt ca la o sesiune de spălare de creiere, cineva tot încercând să-mi implementeze în cap imaginea bărbatului ideal. Next, că nu merita osteneala!

Are sens să discut despre toate reclamele  la Catena? Sau deja au fost difuzate de atât de multe ori, încât dacă mai auziți de ele o să explodați? Știam eu. Nu discutam despre Catena, subiect închis și uitat pe vecie.

O altă reclamă fascinantă este cea de la berea Ciucaș. Sunteți curioși cine e personajul? Nu, nu, nu e Arșinel, el ia pastile și nu are voie bere, dar pun pariu că nu o sa ghiciți în vecii vecilor. E cerbul cântăreț, care-i face o serenadă tipului care își toarnă plin de poftă un pahar de bere. Cerbul, animalul ăla care vorbeşte cu omul şi-l bate pe umăr când e necăjit. Acum serios, eu cred că reclama asta e la droguri, nu la bere, căci eu când beau bere, pe cuvânt că nu-mi cântă niciun cerb. Droguri n-am încercat, dar dacă e cineva care a făcut-o și i-au apărut cerbi care-i vorbesc, să lase un comentariu, măcar să nu murim așa… neștiutori.

O altă reclamă care mă enervează teribil este la un medicament pentru durerea de cap – din păcate nu i-am reținut numele, însă am reținut vocea gravă și dramatică a mamei care spune: „Când suferă ei, sufăr și eu!”. Așa or fi toate mamele? Că a mea nu pare să sufere prea rău când mă doare capul. Să-mi spuneți, să știu dacă îi reproșez că e o mamă rea sau nu.

A fost un top scurticel, reclamele proaste sunt cu duiumul și îți trebuie o energie aparte să stai să le analizezi pe toate, energie pe care nu o mai am, deoarece s-a scurs după ce am ascultat încă o dată reclamele de mai sus. Mă duc să-l citesc pe Murakami, e nevoie de o sesiune de culturalizare. Pe data viitoare!

ANDREEA  GHICA  este absolventă a Facultății de Litere – Universitatea București, dar și a Colegiului Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…