În seara asta mi-e dor de o magie, fie ea cât de simplă… Nu știu ce va fi mai deplină, dacă se va produce: uimirea mea, sau bucuria că nu mi-am dorit-o degeaba? Nu aleg neșansa, nu îmi tai elenul din start. Ce consider eu că ar fi pentru mine o magie?  S-a produs ca întotdeauna, atunci când nu mă așteptam. Am și tresărit. Fie ca ea să vi se arate și vouă, când o doriți.

Se spune că e bine să lași trecutul în urmă.  Așa o fi… Eu însă mă întorc acum la un trecut, ca o revenire la ceva bun. O renunțare la acele părți ce reprezintă prezentul unei situații, spre un timp când nu exista, nu știai de ea. Pentru că, dacă nu știi de ceva, nici nu ăți dorești acel ceva.
E un mod de a te adapta din mers, de a te ridica. Cu sufletul împăturit cuminte, gustând din ceaiul de tei cu aromă de miere, am savurat rotunjimi de clipe… Cu grație, prelungindu-și mireasma pe lângă abajurul dantelat al veiozei, un buchețel de levănțică atrăgea spre sine un roi de fluturi imaginari. I-am zâmbit ca și cum mi-ar înțelege gândul… O seară în care am vrut să fiu însingurată, surâzând cu lingurița de argint prin ceașca aburindă.

Nu căuta să culegi bucurii doar din același loc pentru că, în timp, acesta va deveni asemănător unui pământ secătuit, din care cu greu va mai crește ceva. Și nu există adevăr în gândul că nu poți afla bucurii și din alte locuri și de la alți oameni… Mai ales, oameni… Poate ca ele vor fi altfel decât cele cu care ești obișnuită acum, dar vor fi. Asta, poate e tot o adaptare.

Aș opri timpul dacă ar avea vreun rost, să reînviez tot ce bine mi-a fost. Încerc să mă uit în noapte, să respir aerul din pragul casei, să simt dacă  vine și pe aici vreun început de lapoviță sau ninsoare. Pentru ca ora de cină a trecut de mult, pentru că e prea devreme pentru somn.

Mi s-a întâmplat de câteva ori să îmi caut ochelarii, nervoasă că nu îi găsesc.  Și ei erau pe nas, la locul lor! S-a întâmplat să cred că te pierd, deși tu nu plecaseși nicăieri.
Azi căutam să mă bucur și mă uitam împrejurul meu și mi se părea totul aproape neschimbat față de ieri, de alaltăieri… Abia într-un târziu am înțeles că bucuria nu poate fi decât în sufletul meu…

Mâinile mele și ochii mei nu te caută tristețe, pentru că deja ești în mine.