Atunci când decidem să facem ceva, sau promitem cuiva un lucru, se presupune că acele condiții inițiale vor rămâne neschimbate pe tot parcursul timpului? Această presupunere se pare că este făcută implicit. Dar ce se întâmplă atunci când condițiile de la început nu mai sunt aceleași? Spre exemplu, eu promit prietenei mele că îmi voi cumpăra geanta făcută de ea, care astăzi costă 100 de ron. Dar ce se întâmplă dacă peste o lună prețurile cresc? Eu am promis să cumpăr acea geantă care costă 100 de lei, dar în momentul de față condițiile s-au schimbat.

S-a schimbat și obiectul promisiunii mele? Care a fost de fapt obiectul promisiunii mele? Geanta aceea, care a rămas neschimbată,sau geanta care costa 100 de lei? Sunt ele acum două obiecte diferite? Referința obiectului a rămas aceeași, doar însușirile s-au schimbat. Ce înseamnă atunci să îmi respect promisiunea făcută? Să cumpăr geanta în condițiile de acum, pentru că am făcut o promisiune? Sau să spun că acum obiectul promisiunii mele e diferit de cel de la început?

În condițiile de acum, o să-mi respect promisiunea prin faptul că negociez prețul în noile condiții. Negocierea aduce ceva nou în spiritul promisiunii făcute, pentru că o ajută să se realizeze în noile condiții. Prin urmare trebuie să ne adaptăm la noile realități. Negocierea este arta de a împăca pe cei doi parteneri în care fiecare nu trebuie să piardă. Prin felul cum ei vor ști să realizeze acest act, fiecare trebuie să aibă de câștigat. Deci negocierea (tot timpul) introduce noi reguli, adică le ajută pe cele vechi să ,,supraviețuiască” în noile condiții? Negocierea e cea care duce regulile mai departe. Schimbarea generează adaptabilitate la schimbare. Pentru aceasta, e nevoie de flexibilitate.

Cel care va ști să negocieze, va avea întotdeauna de câștigat în orice situație a vieții, fie personală, fie socială.

AURA CIOBOTARU este absolventă de filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Constantin CARABELLA”, din Târgoviște…