Una din poveştile spuse cel mai des în timpul facultăţii de afaceri este cea a lanţului Blockbuster. O companie fondată undeva la finele anului 1985 ce se ocupa cu închirieri de filme pe casete video VHS, pentru ca mai târziu să treacă la CD-uri, odată cu dispariţia casetelor de pe piaţă. Timp de peste 20 de ani, această companie a reprezentat modul principal prin care americanii puteau vedea filme acasă şi pentru mulţi a părut a fi un titan mult prea mare pentru a cădea vreodată.  Asta însă nu a oprit compania din a face una din cele mai mari greşeli posibile pentru începutul secolului 21, şi anume subestimarea internetului.

Motivul pentru care această companie este dată ca exemplu tuturor studenţilor este faptul că nu a realizat faptul că cel mai important lucru pe care trebuie să îl faci ca şi afacere este să te asiguri că te adaptezi la piaţă. În jur de 2007, odată cu apariţia Netflix-ului şi a altor companii care difuzează filme şi seriale pe internet, ei s-au încăpăţânat să creadă că dacă o anumită strategie de vânzare a mers timp de 20 de ani, nu este nevoie să îţi asumi riscuri sau să o schimbi deoarece calea bătută duce garantat către succes. În 2012 compania a fost lichidată.

Motivul pentru ţin să menţionez această poveste e faptul că modalitatea în care oamenii aleg să îşi petreacă timpul liber se schimbă, în acelaşi fel în care economia a ajuns să evolueze în timp, şi anume dinspre oferta înspre cerere.

Ca să explic, dacă în perioada dinainte de ’89 cumpărai ce ţi se oferea la magazin şi priveai ce se dădea la televizor, în zilele noastre tu alegi ce anume vrei să cumperi, şi odată cu apariţia acestor tipuri de companii pe internet, tu alegi la ce te uiţi.  Din acest motiv, se observă că televiziunile se usucă pe capete, singura parte din populaţie ce încă le rămâne fidelă fiind cea care nu este adaptată complet internetului şi calculatoarelor. Şi din acest motiv tot mai multe companii TV realizează că de fapt, nu pot difuza orice, atâta timp cât nu există cerere, deoarece devine un bilet sigur către faliment. De asta vedem noi seriale şi noi tipuri de show-uri de talent, etc. Pentru că se cere, şi deci, pentru că se vinde. Tot din acest motiv, multe companii tv, mai ales în Anglia încep să migreze către mediul online, oferind servicii “la cerere”, sperând că în acest mod vor reuşi să supravieţuiască.

Ei bine, hai să vorbim despre titanul nostru “prea mare pentru a cădea”, şi anume Televiziunea Română. TVR. Un fel de scuză pentru diverse sume extrase din buget ce a rămas un simplu paravan pentru diverse tranzacţii dubioase. Ştiu că sună ca şi cum am ceva cu această companie, dar dacă ne uităm la situaţia reală, aţi putea să îmi daţi 5 show-uri, programe, seriale, etc pentru care daţi pe TVR în fiecare săptămână? Nu?

Singurele motive pentru care oamenii se mai uitau la TVR erau în felul următor, ordonate după numărul de spectatori: Eurovision,  Fotbal internaţional şi, presupun că, Surprize Surprize. Şi dacă e să analizăm situaţia la momentul actual, cu riscul de a-l parafraza pe George Coşbuc, trei doamne, şi toţi trei.

BOGDAN  MIHAIL  VLĂDUCĂ  este student de WORCESTER  și, desigur, absolvent de „Carabellă”  târgovișteană…