POVESTEA CU INTERCEPTĂRILE NU NE SCHIMBĂ VIAȚA – Văd că decizia CCR privind interceptările este privită cu aplauze sau cu scrâșnete de dinți. Fiecare tabără se bucură sau amenință, în funcție de interesele și simpatiile sale. Până la urmă, de cetățean și sistem nu prea mai vorbește nimeni. Lucrurile se decantează doar în forța lui Coldea, Hellvig, Iohannis și cine mai știe cui. Ce m-ar interesa pe mine, dincolo de ce au ei de împărțit. 1. SRI nu este parte a sistemului penal. Înțeleg rolul său de-a lungul timpului în prinderea diverșilor mafioți, dar este momentul ca societatea să meargă mai departe. Îmbinarea asta între siguranță și penal e de natura unor state de prin alte părți. 2.Sunt îngrijorat că o grămadă de procese pe rol și dosare în lucru o să fie afectate de lipsa unor înregistrări. Aceasta este de fapt principala îngrijorare. Dar aici cei în cauză ar fi trebuit să știe că sistemul acesta nu poate ține la nesfârșit. Iar procurorii sunt datori să găsească și alte metode decât clasica interceptare. Sunt convins că alte probe pot fi scoase la iveală. 3. Cred că cei care promovează ideea că trebuie investiți un miliard de euro în interceptări fac un deserviciu imens, atât SRI cât și ideii că interceptările acelea sunt făcute într-un stat de drept. De altfel, Laura Kovesi le-a dat cu cifra peste cap și a vorbit de 10 milioane de euro. 4. Pe mine nu mă interesează cine face interceptările atâta vreme cât ele se fac legal și în interes public. Că sunt la SRI sau la DNA este mai puțin important pentru un cetățean obișnuit, câtă vreme mă apară de teroriști sau de hoți. 5. Vreau să știu că decizia asta nu afectează activitatea de siguranță națională pe care o face SRI. Sunt convins că foarte multe din dosarele penale în care SRI lucrează urmăresc furnizarea unor bani către rețele care atentează la siguranța națională. Când se întoarce, președintele Iohannis  ar putea să bage în CSAT povestea asta spre o rezolvare rapidă. 6. Sunt convins că s-au reașezat acolo niște raporturi de forțe. Per ansamblu asta nu ne influențează viața, pentru că nici unii nu sunt buni sau răi. Nu poți judeca de maniera asta. Cred însă că de-a lungul anilor acolo au fost multe abuzuri. Sper ca ele să nu continue de partea cealaltă. Sigur că vorbesc de o țară normală și așezată. Nu este însă. Vedem mai târziu dacă tocmai a mai făcut un pas.

LISTA MEA PENTRU BUCUREȘTI – Încep să-i văd la televizor din ce în ce mai des. A fost Firea, a venit și Orban. Nicușor Dan stă toată ziua pe Facebook-ul meu, iar pe Ciprian Ciucu l-am văzut în gazete. În ce privește sectorul meu, sincer vă spun, în afară de Ștefan Florescu, nu știu cine candidează. Ca o paranteză, sectorul 6 ar  trebui înscris în Dosarele X pentru dispariții misterioase de primari. De ani buni, aici nu e nimeni și nu se întâmplă nimic. Dar ce mi-aș dori eu pentru orașul în care trăiesc? Și scuzați-mă dacă nu vorbesc de biciclete. 1. Un plan care să pună suburbiile în oraș. Construiește poduri, pasaje și străpungeri care să unească satele astea de cinci stele cu Capitala. Scoate-le din stadiul de dormitor și fă-le parte din oraș. Adu-le tramvaie, trenuri și metrouri. Pune-le la dispoziție metode să iasă din mașină. 2. Fă școli și spitale bune pentru suburbiile astea. Nu-i mai obliga pe oameni să vină din Pipera sau Domnești în centru. Găsește un sistem care să-i atragă pe profesorii buni și spre aceste cartiere. O să scapi de traficul din centru. Investițiile în școli, grădinițe  și spitale ar trebui să fie prioritatea unui nou primar. Încurajează prin deduceri sau scutiri de taxe construirea de spitale și școli private. 3. Asta îți va da posibilitatea să taxezi traficul în centru. Nu treci pe acolo decât dacă ai treabă. Cine vrea să parcheze în centru trebuie să plătească din greu. Pune taxometre pe fiecare stradă. Doi lei pe oră o să schimbe mentalitatea în oraș. 4. Fă parcări în cartierele dormitor. Găsește un sistem de parcări supraterane, subterane, inteligente care să dea posibilitatea oamenilor să mai respire. Fă acorduri cu marile magazine pe care le-ai lăsat în centru să dea posibilitatea ca riveranii să le folosească parcările noaptea. 5. Că tot veni vorba. Scoate marile magazine din oraș în câțiva ani și retrezește clasa mijlocie a comerțului. Sprijină-i pe cei cu afaceri mici și deștepte, cu servicii bune, nu numai corporațiile. Acestea vor câștiga mereu prin preț. 6. Fă spații de dialog în tot orașul. Nu e nevoie de hectare să faci parcuri. Găsește modalitățile prin care pe trei metri reușești să aduni la un loc oamenii să se simtă bine. Verdele este însă important. Orașul acesta trebuie să aibă plămâni. 7. Și o inimă. Sprijină-i, nu-i omorî pe cei care vor să facă restaurante, baruri, spații de distracții în zona centrală. Centrul vechi, Herăstrăul sunt spații deja consacrate. Pune-le și mai departe la treabă. 8. Leagă aeroportul de oraș cu căi ferate sau metrou. Fă-l să arate ca o capitală europeană. 9. În sectorul șase vreau să văd încă un parc, măcar, și un spital,pentru că este singurul în care nu se află servicii sanitare. Dar, sincer, aș fi mulțumit să vopsească ce s-a mai făcut pe aici.

AMBASADORUL SUA: PRIMIȚI MUSULMANI ÎN ROMÂNIA… – Ambasadorul SUA ne-a trimis o scrisoare publică. Când spun ne-a trimis, mă refer la noi, românii. Chestiunea în cauză este sosirea imigranților, în special a celor musulmani. „Cred că România ar putea fi ţara est-europeană care să reprezinte un exemplu de toleranţă şi incluziune, primindu-i pe aceia care îşi doresc un viitor mai bun. Cei care îşi caută o nouă casă aduc cu ei energie şi idei, spirit antreprenorial şi entuziasm. Nu consideraţi acest lucru o potenţială povară pentru societate, ci o potenţială resursă. (…) Îi încurajez pe toţi locuitorii acestei minunate ţări cu o îndelungată istorie şi o foarte mare diversitate, să îi primească pe imigranţi şi să-i ajute să fie musulmani şi români.” Mesajul e simplu și clar, mult mai aplicat decât a fost rostit de orice politician român. De fapt acesta este și motivul pentru care a vorbit Klemm. Niciun politician român nu a lansat niciun fel de mesaj pe această temă: nici neutru, darămite pozitiv. Terenul a fost ocupat de Traian Băsescu, iar spațiul public este dominat de vocile radicale. Curentul pro-european nu este reprezentat decât de o mână de persoane care își asumă o sumă de injurii. România s-a depărtat rapid și sigur de politica centrului european. Pe deasupra suntem și în an electoral. O să vezi curând că retorica asta se accentuează. Și după ce au tăcut ca lașii, în curând, politicienii români vor fi dispuși să cânte în strună celei mai puternice voci. Klemm știe că nu este exclus ca anul acesta chiar să se atingă un ton înalt anti-european. Și ar mai fi ceva. Pe culoarele politicii de a București se vorbește din ce în ce mai des că în ultima ședință CSAT, România aproape că a abandonat politica europeană și a aderat la ideile grupului Vișegrad, adică radicalii Europei. Administrația democrată de la Washington nu vede bine asta și a dat direcția. O să fie foarte interesant să-i văd pe liderii de la București cum se aliniază acum în spatele lui. Chiar și așa, rezolvarea nu este decât una temporară. Europa, cu politicienii ei experimentați încă bâjbâie. Și asta se întâmplă într-un loc în care credințele sunt ferme și ideile îndelung testate. La București nu există nici credință, nici idei testate, nici experiență și nici măcar foarte multă carte, darămite viziune și clarviziune. De asta, în ciuda mesajului lui Klemm, mă aștept la cele mai greșite decizii.

CĂTĂLIN  STRIBLEA  este un cunoscut jurnalist, observator atent al realităților românești…