Un timp pentru toate
Este vremea nucilor căzute
de plânse ploi și coapte vârste.
Este vremea dorurilor mute,
melancoliilor apuse, anotimpurilor triste…
Rupte tăceri rostogolite în amurguri
Mă împiedică să descopăr cărarea
mult prea subțire punte,
care leagă viața de visare. Continuă să citești →

de Constanţa POPESCU

Toamnă, proaspătă culoare
Toamnă, pasăre cursă de galben prelins,
din boabe sparte de soare,
se înalță din codri spre mare
covor nesfârșit de petale și frunze,
trosnesc sub pașii căutători de jurăminte
uitate în primăveri plecate,
când nu știam culorile și număram cu soț.
Ce frumos miroase a toamnă, Continuă să citești →