Introvertire

în fiecare dimineață încep să plâng

nu sunt sigură de ce mi-e frică

mi-am sculptat chipul pe un copac

la care mă rog noaptea. Continuă să citești →

va înceta

îmi cumpăr o pătură

o decorez cu imagini din mine

-fluxuri puternice urmate

de explozii superioare

unde neuronii se luptă

pentru propria existență Continuă să citești →

Am tot auzit pe la colțuri că eu nu sunt la modă, pentru că nu îmi cumpăr niciodată „ce se poartă”. Îmi aleg ținuta în fiecare dimineață în funcție de timp și de starea de spirit din acel moment. Nu mă îmbrac niciodată în funcție de ceea ce spune la tv sau pe vreo rețea de socializare o vedetă „dinasta” scoasă peste noapte. Continuă să citești →

Ce este timpul? Nu știu să dau propria mea definiție a timpului, dar am învățat la fizică despre el că este o dimensiune a naturii, continuă, iar la filosofie că acesta ar fi neîntrerupt și ireversibil. Ideea de bază e că în funcție de timp ne măsurăm activitatea, el fiind măsura duratei evenimentelor. Continuă să citești →

Într-o zi, doamna profesoară de franceză m-a întrebat cum de mai am timp să scriu poezii sau să citesc, acum că sunt în clasa a XII-a, nu „trebuie” doar să învăț? I-am răspuns senină că prefer să fac un lucru din plăcere, decât să fac un lucru pentru că „trebuie”, că pun pe primul loc mulțumirea și fericirea sufletească, nu părerea celor din jurul meu, care se uită strâmb când iau o notă medie pentru că am citit și nu am avut dispoziția necesară să învăț la materia respectivă. I-am mai spus că știu chiar și să renunț uneori la ceva ce „trebuie” pentru ceva ce mă mulțumește și mă face să mă simt bine. Doamnei profesoare i s-a părut destul de îndrăzneț acest lucru (eu cred că m-a apreciat, deși nu a arătat asta). Continuă să citești →

neliniştea

mă zăpăceşte

nu beau niciodată

cât să mă satur

singurătatea e mai mare

de când urmez

calea spre isihia Continuă să citești →

șerpii încep să încolăcească

inima

separă atriul drept

îl sfâșie în zeci de bucăți

ventriculul drept Continuă să citești →

stau pe un butoi în beci

îmi curg cuvinte din unghii

intră în ordine alfabetică în pământ

până o să îmi pice degetele;

continui să număr secundele

de când ai fugit Continuă să citești →