Când mi-e dor de verde, zbor
Spre câmpii ca din povești
Unde nu-i urmă de nor,
Ca-n senin să te-oglindești. Continuă să citești
Când mi-e dor de verde, zbor
Spre câmpii ca din povești
Unde nu-i urmă de nor,
Ca-n senin să te-oglindești. Continuă să citești
Urare (întârziată) pentru cei ce scriu (aici)
Sorcova vesela
Să fiţi tonici, cum e ea!
S-aveţi frumos gândul,
Liniştit cuvântul, Continuă să citești
Când vine iarna
Ninge de basm, curat, dar trist
Când nea pe suflet se aşează.
Zâmbeşti cu zâmbet de artist,
Dar iarna grea se furişează… Continuă să citești
Când pleacă toamna – Lasă-mă să mă satur de tine! Să mă scufund adânc în frumuseţea ta. Şi să uit pentru totdeauna de mine… de ei… Să sorb cu nesaţ din nectarul de preţ, ce sufletelor frumoase e hărăzit… Lasă-mă să mă acopăr cu tine! În mii de culori şi nuanţe să ard, lent, priviri și să pierd chiar şi ideea fricii de mine… de ei… Răutăcioase gânduri, porniri nesăbuite să scutur, de mohorâtul din ele… Lasă-mă să mă-ndulcesc de tine! Să fiu eu asfinţitul din miere plăsmuit… și-n întuneric să-nchid dorinţa de mine… de ei… Aripa ce sfâşie văzduhul, plecând, încheie însă abrupt, prea-grăbitul sfârşit…. Continuă să citești
1. Am trecut de dimineaţă, pe lângă mai multe felii de cozonac aruncate lângă zidul cetăţii. Arătau apetisant, motiv să mă întreb dacă nu cumva, în timpul în care am lipsit din peisajul citadin, soarta grea a maidanezilor şi a căutătorilor prin coşurile de gunoi a fost cel putin ameliorată… Aproape de birou, mă aşteptau însă, manifestând sentimente amestecate, necuvântătoarele adăpostite la umbra la care le lăsasem. Oare ceilalţi, măcar? Continuă să citești
VACANȚĂ VECHE – Vin vacanţele cu miros de libertate, adică de trandafiri roşii parfumaţi, aflaţi şi azi în curtea din Pucioasa, a părinţilor. Din ei mama îmi împletea invariabil, în fiecare jumătate a lunii iunie din vremea anilor de şcoală, coroniţa de premiantă. Aceasta şi diploma erau deja o constantă, nu-mi mai desenau în minte, semne de întrebare. Continuă să citești
Cu gândul la Palatul Mogoşoaia, unul dintre locurile prin care cu adâncă pasiune m-am pierdut, mă îndreptam, într-o zi vestitoare de primăvară, către peretele de un sfidător alb al zăpezii ce-l acoperea, al munţilor Făgăraş. Destinaţia era de fapt Sâmbăta de Sus, locul de care, atât istoricul din mine cât Continuă să citești
Am spicuit de prin ştirile zilei de ieri, 01.04.2015, câteva care mi s-au părut mai interesante, prin implicaţiile lor profunde, asupra societăţii româneşti:
Îndură-te de noi!
Fă-ţi din pădure-nai
Şi cântă-le duios
Florilor tale, toate…
Soarelui, să-ncălzească Continuă să citești