Arhive categorii: Puiu JIPA

Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă

jipa_74

0. prin mine mii de trenuri treceau
tăcute trecute prin trecutul dement
format din zilele ce mi-alcătuiau
oasele toate-un terasament
am învățat să vorbesc într-o gară
de-ndată ce ultimul tren a murit
înnodam batiste pentru întia oară
biletul scîncea pe o șină mototolit
atîtea locomotive-am iubit pe cărbuni
și-am înșelat drezine și mii de marfare
prin nopțile negre prin negre furtuni
îmi cîntau la trezire militare fanfare
(gară pentru unu)

1. dacă aș fi știut să cînt
o dacă aș fi știut să cînt
nu s-ar fi întîmplat nimic
(constatare)

2. scoicile nu iubesc
nu au somn
între cochilii
ne întrebăm
(de ce)

3. noi nu avem dimineți
și nici amurguri
patru pereți
nici o pată
și începuturi
(niște viață)

4. acum îmi amintesc
întîi te-am inventat
abia apoi ai început să taci
(așteptîndu-te)

5. dacă m-aș fi îmbătat poate că aș mai fi avut o șansă să uit, ceremonialul cerea asta, un strop de păcat și nimic altceva pe imaculatele halate albe ale tristeții, apoi a venit revolta din somn ca o vomă curată pe altarul nopților, ce naiv eram dacă puteam să cred că fericirea poate să țină mai mult de trei secunde pe noapte, știam amîndoi că ne-am născut aproape morți, doar acel „aproape” ne mai ținea în viață, capodopere ale nimicului ce are să ne fută constant conștiința, oooo, ce tineri ne venea să mai fim dar ne atîrnau de gît toate împerecherile defunctelor noastre promisiuni, la sfîrșit ne mulțumeam cu un frigider pe care îl deschideam doar pentru o conversație. (rece și ea)

6. mă-nvîrt
ca pasărea
în căutarea coliviei
(zbor)

7. ești
tatuajul
minții
mele
(sens)

8. dar te iubeam cu o iubire mai mare decît aceea din poemul lui poe, eram tineri și ne țineam de mîini pînă dincolo de mîine, zîmbeam cînd ne atingeam de aceleași cuvinte, nici măcar nu aveam viitor, aveam doar acumuri(știam amîndoi că nu are plural, dar îl inventaserăm) și eram fericiți că citeam pe sub bancă litere scrise de mîinile noastre, apoi nu mai știm, am căzut într-o gaură neagră, fără timp, doar cu atunciuri, dar

9. desigur, acum deschid ferestrele mai mult, în amintirea aerului pe care mi l-ai respirat și, da, am uitat să dansez cu toate umbrele pe care le-ai aruncat pe pereți, simt că nu mai ai curaj să aștepți liniștea de după, te vrea văzduhul fulgerător și fierbinte, în coarne să te străpungă celulă cu celulă, ai aerul unui acut abandon răsucit în colțul gurii, doar fumul țigării, din ce în ce mai prelung, amintește de carnea ta temătoare, de ochii care ți se luminau mai tare ca universul știut, aerul se retrăgea în el însuși și tăceam mirați ca la-nceputul tuturor lumilor, ștergîndu-ne de toate coșmarurile, de toate viitorurile, desigur

10. din gîndurile tale de cașmir
o să îmi fac cochilie de melc
chiar de nu vrei chiar de mă mir
rămîn în urmă și încerc
să tai din apă dulci statui
pe care să le țin de sete
atunci cînd atîrnat de-un cui
în preajma viselor încete
te voi privi cu-n zîmbet șui
iubindu-te pe îndelete
dar ca în fața unui trandafir
mă simt aidoma unui veșnic cerc
prin care nopțile-mi prefir
și-ncet încet uite mă șterg
(adormire)

11. uite nu mai știu să dorm
e o vîltoare care nu mă lasă
mă întorc în mine
ca un înger bătrîn
ce nu mai știe drumul
către casă
(umbre)

12. mai e paharul acela de băut
paharul acela îngrozitor de curat
încît și apa se simte murdară
de fiecare dată cînd nu dorm
mă gîndesc la tine
iar cînd începe nedormitul
paharul acela mă așteaptă
însetat
așezat frumos
pe marginea vieții
(așteptări)

13. te voi mai inventa cîndva
mult mai departe
pînă atunci
mă uit
cum crește umbra
(numărătoare inversă)

14. aș vrea să fii corăbierul tainic
ce mă adoarme înainte de zenit
precum ghețarul din titanic
așa cum des e amintit
să dorm uitând de tine
ca de un fapt divers
când ochiul doar reține
că ești un univers
cuvinte verzi prelinse
pe-un dalai lama alb
mă uit la tine inse
eu vreau o cosânzeană
tu prea ești harap alb
(de dimineață)

15. tăcerile tale
sînt doar cioburi
necolorate
(dezordini)

16. Petre cere
petrecere
pe trecere
-aia de pietoni-
cu
pet rece re…
… folosibil
(juacă)

17. o să mai bem
din cupe de cristal
lichide umbre
dintr-un an letal
(recent)

18. de-ar fi să nu mai fiu
o ce speranță dulce
un pictor un crochiu
și ochiu-mi să se culce
prin amintiri ce rîs
ziuă cu nopți impare
nemișcare atît îs
stinge țigara nu doare
(paharul cu vino)

19. tu să-mi trimiți colivii
cu-aripi de zăbrele
care zboară
prin mințile mele
o să-ți trimit avalanșe
de litere vii
care nu zboară
doar-doar o să vii
și-ncet cu încetul
vom visa fiecare
cum somnul e taina
care ne doare
(culcușul umbrelor)

20. de fapt nu mai știu
dacă te aștept
sau îți este tîrziu
îngerul poartă o gaură-n piept
și mănuși de oțel
e o stare de umbră
prin care doar cel
care nu umblă
mai știe demultul
noaptea adoarme murdar
pipăindu-și avutul
e trist și e rar
începutul sfîrșitul
(înainte de trezire)

21. într-o zi cînd voi începe să uit
am să mă întreb
dacă adevărul
e vesel ori trist
(amintire)

22. umbra păsărilor
spune adevărul
despre zbor
(aievea)

23. e-un woodstock între noi
și o cisternă de alcool
(mărturie)

24. vorbesc de unul singur la capătul meu mă aștept să răspund uneori zile nu mai am cu cine vorbi zicea umbra ce trist ai ajuns la atît întuneric și nu ai parte decît de dark side of the room te priveam goală de neiertat și amprentele noastre se deflorau rînd pe rînd la capătul unui te iu… fuck dimineața program și lungi șiruri de cîini zburători ne mai aminteau de primăvara aia asta din ce în ce mai urîtă
(rest)

25. încă mai cred
că noaptea
e-un rămășag pierdut
(albnegrugri)

26. e frig și un fel de întuneric orb mă seacă adineauri erai pe marea sârmă ghimpată a tăcerii dar timpul a murit nu mai are adineauri
(aeraeraeraeraer)

27. azi am murit
apoi m-am îmbătat
sau invers
(un fel de ordine)

28. tristețea mea
e cîmpul tău de luptă
(astă zi)

29. merg pînă afară să beau o sticlă de bere mai aspru aerul luna aia de-acolo nu coboară țigara are fumul încolăcit profilul tău miroase a singurătate bolnavă și a lămîiță e tîrziu să mă mai urăsc e și noapte mi-aș jupui întrebările pînă aș rămîne un grăunte de rîs apoi aș face din marmură vise
(așezare)

30. cine se-ascunde în tine
dacă n-ar fi așa ar fi alb
și lunile pline
ne-ar ține de cald
(rătăceală)

Puiu JIPA – Maria și rochia cândva indigo…

jipa_74lui G.G.M.

Asta s-a întâmplat demult, Maria nici nu știa să scrie, de fapt n-a știut să scrie niciodată, avea un fel de a gândi care o făcea să confunde literele dar citea literele de tipar cu mare ușurință, chiar dacă le citea tare, prea tare, încât speria trecătorii când răsuna din trupul ei firav un „atenție, câine rău” sau „nu parcați, garaj” și asta mai ales dacă era singură, îmbrăcată în rochia albă cu flori mov primită de la bunica ei, da, rochia aia după care toți întorceau capul, nu se uitau la Maria, doar rochia era cea care îi făcea pe mulți bărbați să aibă vise erotice, să treacă prin fața curții Mariei când rochia era întinsă pe sârmă, la uscat, iar privirile galeșe ale oamenilor opreau vântul și rochia rămânea neclintită în așteptarea Mariei care privea arar de la fereastră cohorta bărbaților veniți în pelerinaj la rochia ei udă, Continuă să citești →