BOGDAN  CIUCLARU este un încă tânăr jurnalist, om de radio, lucrează la EUROPA  FM și este, peste  toate, absolvent de CARABELLA…

 Uneori îmi vine greu să cred că au trecut mai mult de 10 ani de când lucrez în presă. De curând, stând la șuetă cu cineva am realizat că am ceva povestiri în lada cu zestre…

Îmi aduc aminte, de exemplu, că eram naiv. Naivitate pe care n-o conștientizam, dar care, sunt sigur acum, se simțea de la o poștă. Era ceva pozitiv în această atitudine, căci ea își avea izvor în dorința de a confirma, de a face lucruri care să mă apropie de cei pe care îi aveam atunci ca model (când eram eu tânăr în presă, Tucă avea bretelele la vedere și Turcescu părea om serios și obiectiv la tv). Naivitatea asta m-a împins, spre exemplu, să-i cer un interviu unu la unu lui Jonathan Scheele – șef parcă la Delegația Comisiei Europene la București. Argumentul folosit a fost suprem: știți, dacă acceptați s-ar putea să iau un bonus la salariu.

Când eram eu tânăr gazetar mergeam pe la diverse conferințe de presă susținute de partide. La PRM se întâmpla să vorbească din când în când un personaj care era certat cu limba română. Certat e puțin spus. Făcea greșeli flagrante. Mi se părea absolut ilogic ca acel om să vorbească în fața microfoanelor, dar el era deputat și eu doar… debutant. În  tinerețe am fost și la inaugurarea unei piețe din Târgoviște. A venit și Adrian Năstase. Teatru absurd. Piața a funcționat doar în ziua cu inaugurarea, piețarii erau aduși de prin alte părți și totul a fost o scenetă cumplită. Cât cuprinde un om cu privirea, totul era pus la punct. Blocurile din apropiere erau văruite până la etajul 1 sau 2, bordurile la fel și premierul de-atunci și-a cumpărat brânză. Apoi nimeni nu și-a mai luat nimic de-acolo,  pentru că piața a funcționat cât pentru inaugurare.

Tot pe-atunci, țin minte că în redacție s-a primit un telefon: Ixulescu are o vizită neanunțată în cutare loc, vreți să mergeți? Am fost. Toți erau, la fel ca noi… pregătiți de vizita neanunțată. Îmi mai aduc aminte că am mers și cu urna mobilă pe niște dealuri să supraveghez votul la alegerile locale și că, undeva pe la Moroieni, niște sărmani m-au rugat să le filmez cu reportofonul lipsa porcului din coteț, acesta din urmă fiind furat/mâncat de urs. Foarte rar am mers la accidente. La unul însă, polițistul, înainte să pornim înregistrarea m-a întrebat – în acord cu naivitatea mea, a vremurilor și-a telespectatorilor –„ vreți să vă pornesc și luminile de la sirenă în fundal”?

Ultima secvență pe care o împărtășesc astăzi: erau alegeri – cele din 2004 cred – și eu la radioul din Târgoviște îl așteptam pe Traian Băsescu pentru o emisiune electoral.  Aveam întrebările gata și în ultima clipă am aflat că interviul nu va mai avea loc. Actualul președinte a ales atunci, în defavoarea emisiunii de la radio, să meargă la un bâlci organizat la Fieni. Cu mintea de-acum realizez că omul a avut inspirație și instinct. În acel an a ajuns președinte și eu nici până azi nu am făcut vreun interviu cu el. Totuși el va purta în fața mea stigmatul de a fi ales bâlciul. Iar istoria avea să confirme ulterior că nu era nici prima, nici ultima oară.

Și o concluzie: am, cum spuneam la început, multe povești în lada cu amintiri de pe teren. Privind ba la ele, ba la ce se întâmplă azi îmi vine în minte următorul exemplu: dacă te închei la cămașă și o faci greșit de la primul nasture nu mai există cale de remediere. Trebuie să ai răbdarea de a desface nasture cu nasture pentru a o lua de la capăt. Omul acela care avea probleme cu limba română și era deputat, vă zic acum, era un fost securist. Se pare că așa am debutat eu în presă. Văzând că de la primul nasture ne încheiem cămașa greşit. Și eu eram, cum v-am recunoscut, naiv. De ceva vreme am dat naivitatea pe mâhnire. Și mi se pare trist și revoltător că pe măsură ce îmbătrânesc mi-am tot încheiat greșit nasturii de la cămașă. Nu mă întreb de ce nu ne-am oprit, ci doar dacă ne vom decide vreodată  să o facem corect, de la capăt.

Data publicării: 08 noiembrie 2013