DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a X-a, la CARABELLA, desigur, și debutează azi la CULTURA DE SÂMBĂTĂ…

 M-a găsit Octombrie; m-a găsit zâmbind la frunzele lui cu foșnet rustic care se înşiră cu milioanele pe străzi şi maşini şi… şi pe palmele mele deschise!

M-a găsit Octombrie plină de fericire, şi nu de melancolie cum se aştepta el. M-a aflat plină de zâmbete furişate, pe care nu trebuie să le vadă nimeni… mda… a venit tomnaticul din nou şi a găsit o fată;o fetişcană îndrăgostită!

-Fată frumoasă, ce se întâmplă cu tine? Ce magician te-a ameţit? Ce vrăjitor te-a posedat cu a lui magie neagră?…  Unde ţi-e zâmbetul amar şi unde ţi-s ochii bolnavi de tristeţi adânci? Unde eşti tu, fată frumoasă?

 -Nu mai e, sărman bătrân ruginit, nu mai e;  nu cum o ştiai tu! Acum e fericită, zâmbeşte dulce și priveşte cu ochi însănătoşiţi de ochii altcuiva…

 -Ai cui? Ai cui ochi au îndrăznit să mi te fure, să mă lase singur cu tristeţea mea?

 -Ochii unei inimi curate, frumoase, uşoare… ce mai inimă!  Inimă ce bate și mai tare când o vede. O inimă curajoasă.

-A cui inimă, fată frumoasă?

 -A lui! M-am îndrăgostit, tomnatic ramolit…  nebuneşte, aş putea spune, şi nici mie nu-mi vine a crede, dar e real… cât se poate de real! Uite de ce privesc cu luciri puerile, şi nu cu sclipiri arămii; uite de ce râd şi nu zâmbesc cu amărăciune sculptată în uscăciunea buzelor… nu o fac, fiindcă am văzut pe cineva, pe acel cineva!

Data publicării: 08 noiembrie 2013