Un timp pentru toate
Este vremea nucilor căzute
de plânse ploi și coapte vârste.
Este vremea dorurilor mute,
melancoliilor apuse, anotimpurilor triste…
Rupte tăceri rostogolite în amurguri
Mă împiedică să descopăr cărarea
mult prea subțire punte,
care leagă viața de visare.
Este vremea tainicelor toamne
cu brumă disperată care îngheață
roza tristă și parfumată, părăsită fără soare.
În toamna asta interzisă este tristețea,
chiar dacă suflă vântul aspru de departe…
și toamna este însăși neputința.

De toamnă
Când vine toamna îmi adun paşii
Să nu strivesc cărarea care ne poartă
Parfumul şi vraja ce plutesc pe alei
Nu simți cum miroase toamna asta
A bucurie nerostită şi pătimaşă?
Eu ştiu cu câtă grijă ai să păstrezi surâsul
Şi ai să alegi cântecul pentru ultimul dans.
Curgerea începe timid, stânjenitor de duios,
Cuvintele toate se-nclină şi ne salută
La fel de timid..
Nu mai pot cuprinde zarea, ceata e totală
Şi aştept să-mi conduci paşii gingaş și protector
Ca să-mi găsesc şi eu copacul
Ce-mi îngroapă vorbele, gândurile, bucuriile toate
Trebuie să găsim cărarea
Acoperită cu alte sentimente, cu alte curgeri..
Toamna asta este indecent de pătimașă.