Toamnă cu frunze curse

Pictează-mi iubite, toamna pe pleoape,
curge-mi ploile mute pe buze,
până la glezne îmbracă-mă
cu mângâierea gândului tandru
și ocrotește-mi visul verde, cuvânt nerostit.
Undeva în lume lăsasem iubirea
să mă aștepte și ai găsit tu
bobul de mărgăritar neșlefuit
și neatins de patimi mute.
Nicicând toamna asta nu poate
fi mai bogată, fără dragostea mea,
topită pe frunze, curse în mere și gutui
la fereastra care nu putea rămâne nedeschisă.
Îți picur pe buze culoare după culoare
și ai să-mi recunoști gustul
în tine, din altă viață, din alt timp
când mă voiai a ta și când nu învățaseși
culorile și dorul.

Muzica în surdină

Trâmbiță sufletul în interiorul
carapacei de simțiri și cuvinte,
și toate organele în alertă
nu știu unde să se adăpostească,
în spatele unui sentiment
care nu se formase, pentru că
nu era stare de necesitate,
sau lângă iubire, care suavă,
abia mai murmura
un început de cântec.
Suflete, cu căștile pe urechi,
ascultă muzica în surdină…