Iarnă cu dor
Flori căzute din cer,
zile în dar de la Înaltul,
pe care nu pot să le pictez
decât cu lumină,
când totul în jur devine culoare.
Poeții mai mor în suflet și în dor,
iarna se așterne între noi.
Tot îți mai cer cu gândul uneori
bate-mă Doamne, cu brazi și cu flori,
dă-ne sărbătoare, uitare.
Fericirea de a fi tristă,
amână cartea scrisă sorții
prin care cer îngăduință morții,
iarna să vină cu vifor,
să ascundă neputințe,
dureri și păcate.

exersez
exersez popasuri,
popasul iubirii, al înțelegerii, al cunoașterii…
nu pot exersa popasul căderii
ce ar deveni popasul eternic,
suficient să îngroape visul, zborul
dar mai ales speranța.
Pe parcurs am mimat toate căderile
dar nu zborul care era doar vis.
Cheltuiesc în fiecare zi sentimente,
să învăț desprinderea din coasta
altui Adam,
contopirea cu visul,dorul,
poezia, eterna iubire
numai eu și femeia din mine
exersez în fiecare zi
și-mi iese doar căderea,
dar perseverez,
câtă vreme mai există dorul
care mă susține.