FEMEIA DIN BABILON

Femeia ieșea din Babilon noapte de noapte
și îmi aducea o tăbliță de lut
peste care
îmi purtam limba ca și cum aș fi vrut să sărut
ce îmi scria.

Îmi treceam mâna prin femeie ca printr-un văzduh
care îmi aparținea,
îi căutam fața
și sângele
cu gând sa mă așez in inima ei şi sa dorm.

Dimineața, după ce ne iubeam,
trupul îmi era acoperit de sus până jos de o erupție
purpurie
de text cuneiform.

DRAGOSTE FĂRĂ SFÂRȘIT

Iubita stă ghemuită într-un vis
visat de mine cu ochiul
deschis.

Nu ne vorbim
decât noaptea pe sub pleoape.

Suntem închiși laolaltă
într-o pasăre transparentă
dusă de ape.

PRIMA DRAGOSTE

Îi respiram
așa de lacom zâmbetul de fată
încât, înăuntrul meu,
zâmbetul ei se întindea și se făcea
un fel de pată
pe pleură.

În preajma ei, lumina o culegeam cu limba
din aer,
ca pe un sirop de cireșe
amestecate cu zmeură.

Mă învârteam în jurul ei ascuţit ca o sabie,
inima pânză,
trupul corabie.

SSST!

Nu striga, amintire,
gura ţi-o închid în album,
istoria lumii trece prin sânge
în Braille
volum după volum.

CER ȘI PĂMÂNT

Când sunt singur sunt cult.
Mă duc la Louvre, Metropolitan, Prado sau Brukenthal;
dar vii tu, iederă tânără
să mi te cațeri pe trup,
şi dintr-o dată
mă fac om de Neanderthal
şi tumult.

STAI CU MINE

Brusc,
developez orașul ca pe un film
și pe clădirile din jur
prinde contur
cel mai frumos portret al tău.