A DOUA INIMĂ

Mie
o femeie mi-a umblat în
anatomie
şi mi-a mai pus o inimă.

Inima aceasta a doua
care pompează prin mine
cerul, stelele, roua,
este chiar ea.

Bate râzând,
pulsul ei amețitor uneori mă îneacă,
bate alergând peste câmpuri
de flori
şi florile
i se fac drumuri pe care ea mă destramă
când pleacă.

A MOMENTARY LAPSE OF REASON

Mă mai întreabă câteodată cineva cu ce mă ocup.
Mi se înroșesc obrajii de rușine

pentru că e singura întrebare legată de viața mea

la care nu știu să răspund!

IUBEȘTE-MĂ, SUNT STRĂIN

Inima, ca o limbă de muezin
îmi cheamă la piept cunoscuții,
unul se apropie,
mă sărută pe buze
și îmi șoptește în taină:
sunt străin!

Un străin
cu un bici plumbuit îmi despică spinarea
strigând:
iubește-mă, îți sunt cunoscut!

LA UNII OAMENI

poezia este un element chimic

de sine stătător

care se găsește în tabloul unui Mendeleev personal

și care intră în compoziția lumii mai mult decât siliciul sau azotul.

Este un element

care întreține viața și care deși nu arde,

poate înroși inima și obrajii până la incandescență.