O ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂ (Omul se trage din câine)  –  Acum vreo trei ani, într-o vară, eram la o trecere de pietoni și așteptam cuminte să se facă verde ca să pot traversa. Pe trotuarul celălalt, așteptând să treacă în sens invers, era o doamnă cu un cățel. S-a făcut verde și am început să traversez. Pe la mijlocul zebrei m-am întâlnit cu doamna iar cățelul ei, după ce m-a mirosit pe pantofi câteva fracțiuni de clipă, și-a ridicat ochii spre mine iar eu mi-am lăsat privirea spre el. Ei bine, in momentul acela mi s-a întâmplat cel mai bizar lucru din viață: în loc să văd câinele, m-am văzut pe mine, privit de jos în sus, de la glezne înspre cap. Mă vedeam adică pe mine prin ochii câinelui. Jesus! Bine că nu m-am și gândit la ceva în clipa aia!

DILDO TAXI  –  Recunosc: am fost și eu dildo! Ea închidea ochii, gemea și pleca în lumea ei personală populată cu bărbații ei personali. Când deschidea ochii, părea ușor surprinsă că mă vede pe mine. Eu însă îi asiguram, cavalerește, transportul dus-întors.

O POZIȚIE GREȘITĂ  –  Oamenii așează obiectele sacre acolo unde ele nu pot fi ajunse și atinse. Dar eu, dimpotrivă, cred că doar ce e sacru merită atins!

MELODII  –  Oamenii sensibili sunt asemeni unor instrumente muzicale delicate. Fiecare cuvânt pe care îl spui îi atinge si îi face să vibreze în așa fel încât, atunci când te-ai despărțit de ei, în urechi îți mai răsună multă vreme melodia lină și caldă a ființei lor fragile…

CONSPIRATIV  –  Cred că cel mai sigur loc în care poți să împărtășești cuiva un secret în public este la un concert al lui Wagner. Orchestra face așa un balamuc că dacă urli ceva în ureche celui de alături poți fi sigur că nu va mai auzi nimeni altcineva ceea ce ai spus. Din acest motiv, Wagner este contraindicat celor meditativi. Dacă ești la concert și vrei să îți spui ceva în gând, trebuie să strigi.

TIME IS LOVE  –  Ca să iubești cu pasiune, trebuie să ai mult timp liber la dispoziție.
In caz contrar, fiind un om ocupat, de cele mai multe ori te căsătorești.

ROȘU ȘI NEGRU   –  Am stat de curând într-un un hotel unde era atât de frig în cameră încât după numai câteva minute înțelesesem de ce peștii congelați au ochii atât de lipsiți de expresie. Am înțeles că nu e deloc ușor să fii urs polar sau vulpe argintie. La plecare mi-am băgat bocancii în peria aia rotativă de lustruit pantofii din hol. Bocancii mei erau roșii. I-am băgat roșii dar i-am scos negri. Știți, aparatul nu are decât cremă neagră, a zis recepționera din spatele meu. Ne pare rău!

MISS AUTOBUZ  –  Îmi amintesc că într-o vară am văzut în înghesuiala din autobuz o femeie care, deși cam grăsuță, era dureros de atrăgătoare. Avea un chip rotund de copil, cu nasul cârn și cu ochii albaștri și niște buze roșii perfect desenate, ca la păpușile chinezești de porțelan. Era adică un fel de fetiță de patruzeci de ani căreia, dacă nu aș fi știut că risc pușcăria, i-aș fi pus afectuos mâna pe fund și aș fi ținut-o acolo până la stația la care trebuia să cobor. Ba poate chiar aș mai fi mers o stație în plus preferând să mă întorc un pic pe jos, visător!

PORTRETUL DOBITOCULUI ÎN TINEREȚE  –  Aveam în facultate o colegă insuportabil de frumoasă. Nu doar că avea un chip dumnezeiesc dar avea și un fund obraznic, înalt şi ferm, proeminent și mobil ale cărui buci culisau fermecător. Era cuminte şi elegantă, tăcută şi modestă, de un bun gust desăvârșit. La cursurile de vară venea cu nişte bluzițe atât de vaporoase încât, trecând pe lângă ea, nu îţi rămânea nimic altceva de făcut decât să te apleci puţin, să îi iei una din țâțele ei în gură şi să nu îi mai dai drumul toată viaţa. Era prea frumoasă ca să mă gândesc că aş avea vreo șansă la ea. Doar peste ani când, cu totul din întâmplare, o altă colegă de facultate, care îi fusese confidentă, mi-a spus cât de mult mă iubise fata aceea și cât de mult suferise în tăcere pentru că treceam pe lângă ea pe holurile facultății fără să îi dau nici cea mai mică atenție, am înțeles ce înseamnă să fii cu adevărat un dobitoc monumental. MO-NU-MEN-TAL!

OBSERVAȚII LITERARE  –  Stând întins pe plaja de nudiști și privind peste trupurile abandonate pe cearceafuri îmi dau seama cât de nedreaptă este literatura cu curul de femeie. Acest amețitor totem al bibliotecilor, strămoș al întregii literaturi de dragoste și motor al dezvoltării spirituale a umanității nu are nicio lucrare de proporții care să îl ridice în slăvi și să îl plaseze ireversibil în panteonul literar. E jignitor! Trebuie neapărat să fac ceva!

CÂȚIVA CENTIMETRI  –  Dacă se întâmpla să porți câteva zile, pe gât sau pe umăr, amprenta dentară a unei guri de femeie, aceasta nu e deloc văzută ca fiind urma unei agresiuni. Ba dimpotrivă, vei stârni o ușoară invidie printre colegi, zâmbete malițioase și priviri cu subînțeles. Dacă aceeași amprentă o porți însă cu doar câțiva centimetri mai sus, adică pe nas, ești deja îndreptățit la un certificat medico-legal.

MANIERE  –  Eu multă vreme, tânăr fiind, am crezut că e o rușine și că nu se cuvine să ai o erecție în prezența unei doamne. Că nu e frumos adică să tulburi atmosfera de seriozitate dintr-o încăpere cu prostii din astea. Încet încet am început să îmi schimb părerea și să port pantaloni mai largi.

INFORMAL  –  Urăsc chestiunile formale, oricare ar fi ele și de aceea am vrut să mă abțin să zic vreun La mulți ani, așa, generic și impersonal. Totuși, nu m am putut abține: La mulți ani cu minuni împlinite tuturor celor care au considerat ca textele mele merită un minut din viața lor. Si celor care m-au încântat la rându-le cu vorbele lor. Să vă găsiți în anul ce vine mulțumirea și plăcerea!

PSEUDO PSALM  –  Când mă gândesc să îmbrățișez o femeie, e o proiecție în viitor. Când îmbrățișez o femeie, e deja o amintire. Unde, Doamne, e femeia mea din prezent?

O OBSERVAȚIE  –  Deși mă ocup de ele de vreme îndelungată, pentru mine femeile rămân în continuare o necunoscută. Ele, la fel ca și masonii sau membrii altor societăți secrete, au niște ritualuri și niște principii complet esoterice după care decid cu cine se culcă și cu cine nu. Nu m-ar deranja. Doar că din cauza ezoterismului ăsta al lor, eu nu îmi dau seama niciodată în timp util, când mă place vreuna din ele. Iar când îmi dau seama, e deja prea târziu! Bye-bye!

PÂNĂ LA FERICIRE NU E DECÂT UN PAS  –  Uneori ești atât de aproape de fericire, încât până la ea nu mai ai de făcut decât un singur pas. Și îl faci. Dar după ce faci pasul acela, observi că tocmai ti-a mai rămas un alt singur pas de făcut. Și îl faci și pe ăla. Și mai rămâne un singur pas. Și îl faci și pe ăla. Și mai rămâne un pas. Și îl faci și pe ăla. Și mai rămâne un pas.

ANIMAL PLANET  –  De fiecare dată când văd un urangutan analfabet care râde cu poftă dezvelindu-și dinții până la urechi și dându-și, încântat de sine, capul pe spate, mă cuprinde brusc frica mea fundamentală: aceea de a fi mâncat de viu de crocodili!

PROSTIOARE  –  Nimeni nu știe lucrul ăsta despre mine dar eu, de fiecare dată când trec pe lângă o biserică, mă rog în sinea mea să dea Dumnezeu să existe Dumnezeu ca să mă ierte pentru toate prostiile pe care le-am făcut. Și îl rog să fie atât de drăguț încât să mă lase, chiar dacă nu mai sunt eu prea tânăr, să mai fac câteva… Nu multe, doar câteva! Câteva. Dar din alea bune rău de tot!

FRUCTE DE DIMINEAȚĂ  –  Când ești îndrăgostit și deschizi ochii dimineața, chipul celei culcate pe perna de alături îți inundă ochii ca înflorirea unui pom fructifer. Brusc, dimineața ia fața femeii pe care o iubești și de aceea diminețile îți sunt mereu frumoase, indiferent de anotimpul în care te afli, și toate poartă în ele promisiunea unor fructificări fabuloase.

MEMORIE ȘI FREZĂ  –  M-am născut cu o memorie care îmi strică mereu freza: mintea mea nu reține decât evenimentele și lucrurile frumoase din viață. Chiar și cele mai scabroase orori pe care le-am trăit mi se șterg din memorie a doua zi și în urma lor în creier îmi rămân doar floricele galbene. E rău?! Păi e, pentru că e ca și cum aș rămâne fără anticorpi la freză. Adică, viața mi se pare mereu doar un motiv de chermeză și dejun la iarbă verde. Prin urmare sunt pregătit numai pentru pupături și giumbușlucuri.. Și când mi-e lumea mai dragă, pac! Una tare în freză!!!

MÂNA LA URECHE  –  Recomand fiecărui cetățean ca, o dată la câteva zile, să își ducă preventiv mâna în zona urechii și să se pipăie pentru a observa dacă i-a apărut ștuțul. Fac această recomandare amicală deoarece am văzut oameni care poartă capul pe umeri din rațiuni strict decorative. Pentru nevoi intelectuale sau de raționament, ei sunt prevăzuți, lângă ureche, cu un ștuț prin care se alimentează cu idei și păreri de la alții la fel cum tu îți alimentezi mașina de la pompă.

DESPRE NOROC   –  Mergând ieri agale pe trotuar, m-am trezit brusc, căzut de nu știu unde, cu un găinaț cât toate zilele pe pantaloni. Vreau să spun, găinaț, nu glumă. Pe tot pantalonul , de la genunchi până la bocanc eram un fel de ciulama verzuie. M-am uitat în sus să văd ce dumnezeu de pasăre poate să facă așa găinaț. Pe cer nu zbura nimic. În fine, zic, un găinaț înseamnă noroc. Și merg mai departe cu găinațul pe mine. Și cum eram atent la găinaț, pac, la o traversare, gata să dea o mașină peste mine. Zic, mă, ce dracu, să fiu mai atent. N-o mai lungesc. Toată, ziua mi-a mers prost. Dar prost! Adică foarte prost!  Și de aceea, acum când încă mai frec cu peria la pantaloni, că s-a întărit ciulamaua ca naiba, zic, chestiunea asta cu rahatul și norocul trebuie serios regândită

CONSTANTIN  CIUCĂ  este poet, prozator și fost profesor de „Carabella”; ultima carte apărută este „Frica domnului Al Kuppi”…