„SINDROMUL” CEAUȘESCU nu numai că n-a dispărut nicio clipă din societatea românească, după `89, dar în aceste zile mie unuia mi se pare că este iarăși în „plin avânt”. Au fost alegeri prezidențiale. Bun… Pe 21 decembrie 2014, la ora 24, Traian Băsescu – vechiul președinte, al cărui al doilea mandat se încheie exact atunci – pleacă de la Cotroceni unde „o vedea cu ochii”… A fost ales un nou președinte, pe nume Klaus Werner Johannis, iar celălalt candidat, Victor Ponta a pierdut. Bun.. De ce oare toată lumea „a inebunit”? Acum, cei care l-au susținut pe Johannis vor toată puterea! Dar până acum n-o voiau, pentru că sunt exact ăia care l-au susținut și l-au servit pe Băsescu. De ce n-au „luat-o”? Se dorește dărâmarea Guvernului, demisia lui Ponta, moțiune de cenzură, alegeri anticipate și, dacă se poate, totul cât mai urgent. E convocat Parlamentul și e „picat” un proiect de lege – cel cu amnistia – pentru că a cerut Johannis chestia asta parlamentului, care, dacă tot a fost convocat, uitați-vă la televizor: arestări, peste arestări, ridicări de imunități, ca la „un semn”, instituții ale statului destabilizate, fie și doar pentru o scurtă perioadă… Vezi cazul demisiilor ministrului Corlățean și a ministrului Meleșcanu, de la Ministerul de Externe ( cu „belele” cunoscute, nu zic ! ) și „reținerea” în trafic, apoi arestarea cu cătușe la mâini, după un „interviu” la DNA, a „ditai” șefei DIICOT, Alina BICA., în văzul televiziunilor, iar un personaj din CSM cere alte și alte ridicări de imunități… Asta în timp ce noul președinte ales, ne-înscăunat încă, e invitat la masă de către Regele Mihai – pe care îl invită și el la ceremonia „înscăunarii” lui, ca președinte de republică, după care își lansează o carte, care, ce să vezi, a fost gata „taman acu`”, taman când autorul a fost ales președinte, la Târgul de carte, sub privirile marelui comentator de sport, Cristian Țopescu, care-i face cadou o minge de tenis, după care noul președinte ales și autorul cărții dă autografe… De ce oare mulți – și nu e vorba de oamenii de rând, ci de oameni cu funcții înalte și cu responsabilități în statul roman – se comportă cu noul președinte ales, precum cu un fel de… Ceaușescu? Fiindcă omul e… nevinovat. Sau cel puțin așa pare… Deși osanalele sporesc pe zi ce trece, sub variate forme! Nu comentez măsurile enumerate mai sus, ci „aglomerarea lor”, suprapusă parcă de o mână nevăzută peste alegerile care tocmai s-au încheiat… Știu, satisfacția telespectatorilor e… maximă! „Gata, dom`ne, se face ordine!” Serios… Dar de ce-o fi înnebunit toată lumea? De făcut trebuie făcută ordine în multe lucruri și nu de azi- de ieri, asta știm cu toții, dar, deocamdată, oameni buni, doar s-a ales noul Președinte, care va avea aceleași atribuții constituționale ca și ceilalți președinți de până acum – care, mă rog, fiecare a avut „temperamentul” și „educația” lui. Dar atât! Și PUNCT…
Că doar n-o să dea noul președinte ales, mâine-poimâine și „indicații” pe la drumuri și poduri și „aprobări” pentru butelii… Oare de ce se petrec toate aceste lucruri și cine dorește oare acest climat ciudat, de confuzie, de neliniște și de… „să trăiți, am înțeles!” ? N-o fi rămas Ceaușescu în noi, sau „dorul” de el, transmis genetic și noii generații de „berbecuți”, puși mai nou să bănănăie pe străzi și prin piețe, agitând pancarte și steaguri – ca la „rivoluție”- fără ca de fapt sa aibă habar ce strigă și ce vor? Pentru că nu-și dorește nici măcar Johannis, cred, așa ceva!
Așa vreau să cred…
LA MULȚI ANI, IVAN PATZAIKIN! La mulți ani, puștiule! La mulți ani, dragul meu prieten, dragul meu Cavaler al valurilor ! La mulți ani IVAN PATZAIKIN, legendă vie a sportului Olimpic românesc! Deși viața a făcut să ne vedem mai rar în ultimii ani, nu ca altădată, ai rămas în sufletul meu și-al alor mei, același cald prieten, același Om mare, dar cu același suflet curat, de copil, din care viața care a curs nu a alterat nici măcar o fărâmă, același Om simplu, modest și bun, ambițios și dârz, dăruit până la sacrificiu performanței și aurului victoriei! Pentru mine ai fost și ai rămas cel mai mare sportiv al României, un simbol al țării noastre, fie și numai pentru că atunci, la Olimpiada de la Munchen, ai avut tăria de caracter, ambiția și dăruirea, specifice doar marilor campioni, de a transforma acel ghinion, acea pagae ruptă în timpul unei probe, de „calificări”, când pentru oricine altcineva n-ar mai fi existat nicio șansă în cea mai strălucită victorie, în cea mai valoroasă medalie, în aur Olimpic! Iar „capitolul” dedicat ție și canotajului romanesc, din filmul meu „CAMPIONII”, este mărturia și proba acestei convingeri, acestei credințe pe care o am despre tine încă de-acum 35 de ani, când împreună cu Flori am fost oaspeții tăi, la casa părinților tăi și-a copilăriei tale, de la Mila 23… Fir-ai tu, să fii, FERICIT, cu vârsta ta! Cu Georgiana și cu Ivona și cu toți cei care îți sunt dragi ! Te îmbrățișez, de nu te vezi!…
CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…