DE  13  MAI ! –  Oricâți ani împlinești în viață, rămân unele lucruri pe care nu le poți da uitării. Dar nici ele nu-ți prea dau pace… De obicei le alegi pe cele care iți convin și care te ajută să te dai mare… și șmecher. În 1963, pe la mijlocul lui septembrie, când de câteva zile bune cursurile începuseră la mai toate facultățile – dar eu nu-mi făcusem încă „lichidarea” de la Întreprinderea „Cooperativa Electrobobinajul”, din București, unde eram încadrat ca muncitor calificat, categoria a IV-a, cu 1125 lei pe lună, plus spor pentru schimb de noapte și spor de toxicitate, inclusiv 1l. de lapte/schimb ( asta după ce înainte fusesem „pedagog”, la 18 ani, la internatul unei Școli profesionale de ucenici auto din București, cu niște copii absolut minunați, majoritatea copii de la țară, dornici să învețe o meserie) – după ce avusesem trei eșecuri zdravene, în trei ani consecutivi, la I.A.T.C. „I.L.Caragiale” din București, la examenele de admitere la actorie (pentru că nu eram nici prea frumos, n-aveam nici cine știe ce voce, și mai eram și rârâit” și pentru că facultatea de „Regie de film” încă nu se reînființase) văzându-mă într-o dimineață regretata și buna mea mamă cum mă pregăteam grăbit, ca de obicei, să mă duc cuminte la serviciu, și bănuind ea că, fără doar și poate, dădusem iar examen de admitere la Institut, pentru a patra oară, ceea ce așa și era – la regie de film de data asta, facultate care, după 7 sau 8 ani de întrerupere, se reînființase, mi-a zis: de unde și până unde, măi mamă, tot ții tu așa, cu tot dinadinsul, să te faci artist? Ar fi frumos, dar uite că anii trec și dacă dădeai până acum la altă facultate, azi ai fi ajuns aproape… inginer, sau profesor, sau chiar un avocat… Cât o să te mai încăpățânezi ? Nu-i spusesem nimic despre ultima mea „tentativă”, și nicio vorbă despre faptul că de data asta dădusem examen chiar la Regie de film.  Poate că e nevoie, mamă, și de altceva, a continuat ea, tu fă ce vrei, dar poate că trebuie ca și îngerul tău să te strige, să te cheme, ca să ajungi artist, nu doar să stai să citești toată noaptea! Poate că nu ai chemare, mamă! Dar nu trebuie pentru asta să-ți pierzi nici anii, și nici să-ți amărăști zilele din cauza asta, mi-a mai zis ea cu blândețe. Am scos din haină Carnetul de Student, nou – nouț, de anul I, la Regie de film, pe care tocmai îl luasem de la Decanat cu o zi în urmă  și pe care-l țineam să i-l arăt peste vreo 10-12 zile, de Ziua Ei, și i l-am dat mamei, spunându-i și eu, de deștept ce m-am dat: uite, mamă, anul ăsta Îngerul m-a strigat! Dar să știi, că dacă nu mă încăpățânam, nu cred ca mă striga vreodată! Și vezi c-o sa vin mai târziu azi… Îmi dau ăia de la atelier lichidarea, și precis că după program se lasă cu chef… Să nu te superi, da’ mi-a spus și Îngerul ca… așa se cade!

SALAM SĂSESC – Vă mai amintiți ce mai înjurau toți mâncătorii de „salam săsesc”, de azi, salamul cu soia de „ieri”? Mai ales în primii ani de după cacealmaua euro-sovietică din ’89… Vi-l mai amintiți? Salamul cu soia, ăla hulit și la ora asta de către tot felul de întârziați mintal – azi, mâncători pasionați de pastă europeană de oase, șorici, slănină și de ceva rest de carne, ambalată frumos în mațe d’alea de plastic inscripționate și tăiate la „feliator”, condimentată din belșug cu tot felul de „E”-uri, de „coloranți”, de „conservanți”, de „întăritori de gust”, de sare și de zeama aia gelatinoasă binefăcătoare… Salamul ăla cu soia pentru care, împreună cu parizerul, cu cârnații „Harghita” și „Debrețini” – aproape singurele mezeluri mai la îndemână – stăteau cu toții la coadă, visând la „salamul săsesc” și la toată gama de cârnați de azi, despre care numai de la radio „Europa liberă” mai auzeau că există, și cât sunt de „gustoși”, de le ploua în gură! Fiindcă de importat din occident, nici vorbă!
Vă amintiți, sunt sigur, că doar am făcut o „revoluție” ca să trecem de la „salamul cu soia” și de la cârnații „Harghita”, la „salamul săsesc” și la „wurstii bavarezi”, de care gem azi hipermarket-urile…

ALTCEVA, NU? – „Salut voios… de cercetaș”! Pionierii de ieri… cercetașii de alaltăieri și cei de azi… Doar cravatele sunt diferite și culorile – azi ceva mai bălțate și cu ceva dungi… În rest, cam același „tip” de organizații, cam același tip de „educație civică”, și cam același tip de instructori, în câteva cuvinte: cam același tip de vrăjeală Sovietică! Azi fără uniformă.
Așadar: „Salut voios de cercetaș!” sau : „Cercetaș, fii gata oricând”! Cu totul altceva decât la pionieri: „Salut voios de pionier!” sau „Pionier, ești gata”?… „Sunt gata întotdeauna”! Altceva, nu ?..

DE MAI – „Prințul” Paul și Remus Truică rămân în „arest” la domiciliu, încă 15 zile…
După care își vor relua, probabil, „activitatea”, având în vedere faptul că – asemenea multor altora – amândoi și-au exprimat public… încrederea în justiție..

HOROSCOP – Nu vă era dor de horoscopista cu glas de ventriloacă, de „specialista” noastră numărul unu în zodii, aia cu „luna neagră” și cu Marte în „retrograd”? Mie mi-a zis să fiu atent la „relația cu băncile” (cu care eu nu vreau să am nicio relație)  și la Jupiter, care nouă, nativilor ăștia mai înapoiați mintal, ne va facilita „noi oportunități și relaționări profesionale”, pe care ar fi bine să nu le ratăm… Acum, ce să fac? O sa încerc să stau cu ochii și pe bănci și pe Jupiter, fiindcă „luna neagră intră în Scorpion” și nu-i a bună!  Abia o aștept și pe aia, pe Hara, prezicătoarea Hara, Carmen Hara, fostă cândva… Carmen UTC, ușchită și stabilită în SUA… Poate aflăm cine iese acolo președinte, din joben…

CONSTANTIN VAENI  este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…