1.Cu Beligan… – Odată, maestrul Beligan i-a spus, zâmbindu-i cu blândețe și cu binecunoscuta-i maliție fermecătoare, unui gazetar ciumparliu, care, desigur, făcea și el, în felul lui, pe-a… filosoful de presă de județ, și care i s-a adresat, exprimându-și cam cu aceeași mârlănie „filosofică” devenită parcă „brend” pentru unii dintre „filosofii” de renume județean de azi (nu admirația, ci nedumerirea ciobănească față de faptul că la o vârstă atât de „înaintată” meșterul Beligan continua să fie prezent pe scenă, adică să joace, să traducă, ori chiar să monteze, în calitate de regizor, spectacole) : „Uite, dragul meu, dacă nu-ți place vârsta mea, dacă ți-e atât de antipatică, ori dacă te supără, nu pot decât să-ți urez să n-o apuci…”

2. Foarte tristă – O întrebare care a trecut prea puțin băgată-n seamă… Am preluat-o dintr-o postare, despre cum a fost făcută praf viața unui oraș de provincie din România, prin apariția unui „Hipermarket”, sau a unui „Mall” – dintr-alea… pe care le cunoașteți: cum se numește un om (desigur din România) care lucrează la o „Companie”, care „Companie” este acționară la o Bancă, la o Bancă de la care omul nostru a luat un credit pe 30 de ani – pentru un apartament -și care (Banca) e la rândul ei acționară – printr-un Fond de Investiții – la un „Lanț de magazine”, de la care același om al nostru își cumpără produsele alimentare și alte bunuri necesare subzistenței, cele mai multe aduse din „afară”, adică din import? Cum se numește omul respectiv? Cum i-am putea zice, fără să-l supărăm?

3.Cu „UE”… – O „UE” cu două viteze? O „UE” cu mai multe viteze? Și cu unele țări rămase „partenere” și „aliate” în „marche-arriere”? O „UE” structurată în așa-zise „cercuri concentrice” – la „mijloc” cu un „cerc” al așa-ziselor „elite”- iar în jur… celelalte „resturi”?
Cam ce credeți că urmează? Oare cam ce urmează, mai întotdeauna, atunci când te-așezi la aceeași masă, tu ca un jucător de bună-credință poate, înconjurat însă de tot felul de șmenari…

4.Știre tv matinală – „Bătaie cu bâte și topoare între țigani și mascați”… Cine să fi avut bâtele și cine topoarele? Că mare lucru n-au arătat.. Decât texte… De altfel, nici nu mi-am putut da seama de „cine erau unii și cine erau ceilalți (doar după mașini, pe alea, ca niște ascuțitori, scria „POLIȚIA”, în timp ce pe alea mai „bengoase” nu scria nimic)…

CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…