1.Nu știu cum dracu se face că de prea multe ori de-a lungul anilor de după revoluția din decembrie `89, tot felul de „victime ale regimului”, al celui de dinainte de `89, tot felul de „anticomuniști notorii” și care s-au manifestat cu vehemență chiar din primele zile de după revoluție, tot felul de „suferinzi” din cauza „cenzurii” – care, bineînțeles, n-au scris și n-au produs nimic valoros din punct de vedere artistic, științific, jurnalistic, sau chiar… sportiv, nici după `89, dar care n-au încetat nicio clipă să-și arate „cicatricele” de latex – au fost și încă sunt descoperiți, treptat-treptat desigur, ca foști colaboratori, ca foști informatori, ori măcar ca foști „prieteni” de nădejde ai fostei Securități. Fie că și-au desfășurat „activitatea” și „dizidența” în interiorul granițelor României, fie în…„diaspora”! Și-aproape toți sunt azi „de dreapta”! Păcat că un personaj de „talia” fostului general Pleșiță a murit înainte de a spune câte știa și păcat că anumite „legi” scrise și nescrise, care țin de profesia și de „moralitatea” unor foști lucrători, încă în viață, ai fostelor Servicii de Securitate – internă și externă – ale României, îi fac, pe ei în primul rând, să nu spună câți foști „prieteni de nădejde” ai fostei Securități mișună printre noi și care au împuiat, după `89, prin toate structurile statului și prin toată „mass-media” și care „înfierează” aproape zilnic, de ani de zile, fără odihna, comunismul și fosta „Securitate… Păcat că nu-i putem afla, cu nume și prenume, cu funcții la zi, iar din „mass-media” pe redacții de ziare, pe radiouri, pe agenții de știri, pe televiziuni și, bineînțeles, pe toți cei dintre activiștii, propagandiștii și „politrucii” cei mai zeloși de pe ogorul Internetului – al Fb.-ului „câștigător” de alegeri și-al „blogerilor”, precum și pe cei din „vizuinele” unor ONG-uri de notorietate, luptători neobosiți pentru „democrație” și pentru „drepturile omului”, azi „fani – talibani” ai UE și ai NATO! Păcat! Greața națională… ar fi chiar totală!

2. Româncele sunt frumoase, fraților, nebune, zuze, sexoase, trăznite, o adevărată bucurie să pună una măturoiul pe tine… De iubărețe, nu mai zic ! Nu sunt misogin, dimpotrivă, formele de viață numite femei m-au preocupat în cel mai înalt grad, apreciindu-le de când mă știu, cum îi stă bine unuia normal la cap, mult mai mult decât formele de viață numite bărbați… Am călătorit mult, și las` că mă uit la filme și la televizor ca disperatu`… Polonezele au, ce-i drept, un farmec și-o feminitate aparte, franțuzoaicele au eleganță și rafinament în dragoste, nici cehoaicele nu-s de dat din drum, da-i mai complicat uneori cu ele, fiindcă multe dintre ele fac o mare greșeala, se cred nemțoaice, ceea ce e în totala lor defavoare… Pe unguroaice le știm cu toții! De spanioloaice nu mai zic! În rest, în toată această „mare familie”, numită UE, ferească Dumnezeu, moartea pasiunii… Aș fi zis eu și despre… rusoaice, dar rusoaicele nu sunt în UE și pe lângă asta, o serie de de-ăștia „de dreapta”, de pe la noi, m-ar face și „rusofil” și „comunist”și nu vreau să mă expun. Iar dacă faci greșeala să treci oceanul, ca să cauți o femeie… femeie, în foarte scurtă vreme devii ori „tenor”, cam ca ăla al nostru pe care l-au trimis ăștia de la TVR, la un moment dat, la Eurovision ori ceva cam de felul Conchitei Wurst, tot de la Eurovision… De ce atunci să fi plecat eu, de tot, din România, pentru că slavă Domnului, ocazii în viață am avut câteva… Ca sa fac parte azi din…„diaspora”?

CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…