VAI,VAI! – „Plăcerea ” de a fi „luat la mișto” a atins, în zilele noastre cote inimaginabile. Ninge cu prostie deasupra României. Oare ce-ar fi comentat de mai bine de trei ore toată „mass-media”, toate televiziunile, toată puzderia de „politicieni” invitați în toate studiourile, de „analiști”, de „politologi”, de „psiho-sociologi”, de „cercetători” și de „specialiști” în limbajul trupului, dacă în loc să-și ducă degetul la nas, Udrea s-ar fi scărpinat în cur, live, în văzul întregului Parlament și-al nenumăratelor camere de luat vederi? Iar comparația gestului acestei farsoare de doi lei, cu gestul lui Paul Newman, din filmul „Cacealmaua” și insistența de a da „semnificații” profunde gestului, sunt… mortale! Ninge cu prostie, fraților, ninge rău! PUBLICITATE!

CUM S-AR ZICE: țara „arde” și în timpul acesta unii se piaptănă. Dom`ne, da ceva dreptate tot are, excelența sa, domnul scriitor… Pupincurismul din vremea lui Băsescu, „idolatrizarea”, textele omagiale, etc. n-au fost, la bază, decât o formă de manifestare liberă a dreptului la… opinie și, implicit, la exprimare! De altfel, ca și în timpul lui nea Nicu… E foarte clar! Și la fel ca în acele vremuri și azi pupincurismul exercitat vârtos, mai ales de către diverși intelectuali cu notorietate, a conferit acestei modalități de exprimare a „dreptului la opinie”, i-a conferit „stil”,sau ca să zicem așa, azi pupincurismul are și el… ștaif! E adevărat, pupincurismul nu e „infracțiune”, e ceva deosebit de scârbos și de respingător. Dar infracțiune nu e… Deși, poate c-ar trebui să fie încadrat astfel… Din pupincurism s-a născut mereu cultul personalității, iar acest mod de exprimare a dreptului la opinie a încurajat mereu marea corupție, lasă că a și generat-o, prin recul și a promovat și-a susținut de foarte multe ori, de-a lungul vremurilor, nonvalorile și impostura. Ba mai mult, uneori popoare întregi au fost seduse, ori chiar obligate de tot felul de ticăloși aflați vremelnic la conducerea lor, ajutați și de tot felul de „vectori” și de „formatori de opinie”, ca printr-un exces de-a dreptul dramatic de pupincurism față de alte popoare – vezi-doamne, mai cu moț – să se lase fie ocupate pentru o vreme de către acestea, fie colonizate și jefuite ca-n codru! Dar, are dreptate domnul scriitor: „fanaticii antibăsiști”, ce sa vezi, au considerat și au „tratat” acest mod de exprimare, liber, a „opiniei” drept infracțiune. Inadmisibil, nu? Așa că, nu mai fiți, fraților, așa de supărați pe pupincuristi, cu-atât mai mult cu cât ei au ajuns, mai ales în ultimul deceniu, adevăratul vârf de lance în exercitarea unor „drepturi democratice” – am putea zice că sunt chiar o veritabilă „elită” și nu doar a clasei politice, a mass-media „independentă” sau a lumii afacerilor, ci și o „elită” a așa-zisei…„societăți civile” din eterna și fascinanta Românie. PUBLICITATE !

CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…