SECVENȚA UNU   …și daca se poate, „redeschideți” și dosarul lui Pazvante Chioru! Pentru că, fiți liniștiți, tot de geaba! Iar se „redeschid” dosare, diferite dosare, tot felul de dosare! Iar se „războiesc” diverși oameni cu morile de vânt. Ori de câte ori mass-media și televiziunile îi pierd din „sumare” și din „grila de programe” pe unii – unii dintre cei care sunt de ani de zile „abonați” la tot felul de „dezbateri”, de „simpozioane” si de „talk-show”-uri, ba despre „lovitura de stat” din decembrie 89, ba despre „mineriadele…1, 2, 3, ba, mai nou, despre „pericolul iminent al unui război cu rușii” care „vor să ne ocupe” – altminteri ei fiind tot oameni, cu ochi și cu urechi, cu mâini și cu picioare ca și noi toți, dar care sunt într-o continua „febră” de a nu-și pierde obiectul muncii și, totodată, leșinați de plăcerea de a fi cât mai des „pe sticlă” și de a fi „moțul la frișcă” în atenția opiniei publice.

SECVENȚA DOI… Marea bișniță cinematografica din România continua și tot continuă, cu o nerușinare de neimaginat! De data asta, valoarea totală a sumelor alocate de către CNC, prin Fondul Cinematografic, sub formă de „credit-rambursabil, fără dobândă”, adică un credit subvenționat este, iată, de 10.694.200 lei. Calculați și în euro! Niciodată, dar niciodată acești bani nu vor fi rambursați, adică nu vor fi dați înapoi Fondului Cinematografic, așa cum zice la „lege”, de către… nimeni!… Never, never, never, asta ca să mă exprim și mai clar, într-o limba „euroatlantică”, ca să înțeleagă tot românul. De ani de zile se întâmplă același lucru, aceeași mega-bișniță, care, culmea, e și „legală”, adică este posibil să se petreacă la vedere, chiar în „temeiul” unei „Legi a Cinematografiei” absolut haotică și imorală, precum și a unui „regulament”, acte normative în baza cărora se organizează în fiecare an câte un așa-zis „concurs” de proiecte cinematografice, sau chiar două, și care se desfășoară – de ani de zile – pe baza unor „criterii de selecție” a proiectelor cinematografice, criterii de nivelul unor jocuri ca „alba-neagră” sau „barbut”. Sunt așa-zisele „concursuri” în urma cărora se dă cu banii de-a azvârlita, ca la balamuc și fără nicio rușine, pentru „realizarea unor filme” pe care odată terminate în marea, dar în marea lor majoritate, nu le vede nici dracu, oricât de cinefil ar fi… dracul ăla! Luați doar statisticile anuale cu numărul de spectatori și altceva nu vă mai trebuie… Și pe mine unul, cel puțin, lăsați-mă cu chestia aia cu… „festivalurile” și cu „premiile” și cu „imaginea României”, pentru că deocamdată am rămas în casă fără lămâie și încă n-am ieșit la cumpărături! Poate ia cineva și statistica „concursurilor” de la CNC din ultimii zece ani, ia încercați și uitați-vă cu un pic de atenție la cifre, adunați sumele de bani care au fost alocate, căruța, basculanta de bani alocați sub formă de „credit rambursabil fără dobândă”, adică bani care trebuiau dați înapoi de către „producătorii” lui pește, care s-au înmulțit ca ciupercile… Judecați ce filme s-au făcut, cu alea „premiate” cu tot și judecați și ce-au însemnat și ce înseamnă aceste filme pentru cultura română, pentru cinematografia română și mai ales pentru publicul din România și ia aflați dacă s-a întors vreun leu, vreun leuț mic înapoi, din mormanul de „credite rambursabile, fără dobândă”, cu care s-a dat și se dă de-a azvârlita, de ani și ani de zile! Nimeni, însă, nu-și face timp să ia la „bani mărunți”, sa ia la scărmănat toată porcăria asta! Nici Ministerul Culturii, nici vreo Comisie Parlamentară, d`aia, „de cultură” ( și odihnă ), nici Guvernul și nici DNA-ul, dar deocamdată oricum n-am pretenții fiindcă și-așa DNA-ul e ,vai de mama lui, ocupat până peste cap!

CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…